Home » CUGETĂRI CULINARE, CURS CULINAR

Un pic despre 2015 si despre toate lucrurile noi, culinare si nonculinare, din viata mea

17 November 2015 CUGETĂRI CULINARE, CURS CULINAR 3,152 views 10 ComentariiTrimite pe mail Trimite pe mail

Si au trecut patru luni de la ultimul articol pe acest blog si zau ca nu am mai avut chef sa scriu. Nu l-am uitat, nu l-am abandonat, insa viata mi-a fost (sau inca imi e, cumva) plina de multe, multe lucruri noi. Unele s-au dus, altele au ramas.

Din pacate, groaznicele evenimente din ultimele saptamani m-au facut acum sa revin pe acest blog, m-au facut sa ma adun putin si sa scriu. Cumva, desi teribile si profunde ca insemnatate, m-au facut sa ma regasesc si sa scriu, fiindca am sa vreau sa va spun ceva, mai spre final.

Ce inseamna noul meu job de bucatar intr-o gradinita

Au fost pana acum patru luni de absenta de pe blog insa aglomerate in viata mea. Probabil ca stiti deja, apucasem sa scriu ceva pe facebook, despre al doilea job pe care-l am de la jumatatea lui august: gatesc doua zile pe saptamana, in fiecare luni si marti, pentru aproximativ 60 de copii (de la bebelusi pana la 3/4 ani), intr-o gradinita privata. Sunt singur in bucatarie, eu gatesc, eu fac curat, eu manageriez practic tot ce inseamna bucataria, de la trimis comenzile pentru marfa si receptionat, pana la gatitul zilnic de trei ori si facut curatenie as you go and as you finish. Sunt 8 ore grele in fiecare luni si marti, insa sunt mai bine platite decat celalat job al meu, cel de hotel, si, in special, imi ofera pe tava o experienta de care aveam nevoie: de a gati de unul singur cantitati mari, de a avea grija sa am tot ce imi trebuie zi de zi, de a avea grija sa am si toate hartiile in ordine (zilnic am de completat un dosar intreg), de a conduce, practic, o bucatarie care are de-a face zilnic cu peste 60 de clienti foarte sensibili, de cinci ori (doua mese principale si trei snackuri). Practic, zilnci gatesc aproximativ 300 de portii, mai mari sau mai mici.

Prin urmare, nisa de mancare pentru copii se adauga deja in CV-ul meu, vreau sa cresc si mai mult pe zona asta si s-o am mereu la indeamana daca apar oportunitati de business, atat in Irlanda, cat si in Romania. Apropo, un mic mare secret si un urias indemn pentru restaurantele din Romania: introduceti meniuri speciale pentru copii, fiindca dupa ce fumatul va fi interzis (foarte, foarte curand), veti intra intr-o noua era. Veti fi mai plini, din ce in ce mai plini, de un alt public, unul in care familiile vor fi prezente din ce in ce mai mult. Puneti-va la punct meniuri de copii, atrageti familiile in locatiile voastre! Daca aveti nevoie de ajutor cu idei de meniuri pentru copii, sunt aici.

Am inceput sa studiez managementul in domeniul ospitalitatii

In septembrie am inceput un curs pe care l-am dorit in cariera mea si anul trecut, insa atunci nu s-a putut. S-a reusit acum si zau ca sunt mandru ca l-am inceput (sunt cam la jumatate, examenul final este in ianuarie). Prin urmare, studiez Food&Beverage Management – un modul de patru luni in cadrul Dublin Institute of Technology, aceeasi institutie de prestigiu (Top 500 mondial, conditii excelente, foarte serioasa) in care am facut si cursul culinar din 2011. Chiar saptamana trecut am avut de predat un studiu, ca parte a notei finale. Si nu a fost usor, a trebuit, impreuna cu inca o colega, o italianca, sa studiem o afacere culinara noua aparuta in centrul Dublinului. Pe scurt, i-am facut analiza SWOT, i-am identificat asa-numitii “business inhibitors“, am discutat cu patronii, am gandit strategii de marketing sau de punere in functiune a unui management functional, adica eficient.

Saptamana asta mergem cu toata clasa la un local din centru care functioneaza si ca luxury guest house (doar 6 dormitoare, insa super-premium), pe langa functiile de restaurant & bar de lux. Iar saptamana viitoare ne deplasam tocmai in cel mai sudic punct al estului tarii, in Rosslare, acolo de unde pleaca feriboturile spre Franta. Vom merge pe un vas (chiar pe “Oscar Wilde“, cel mai luxos din flotila) ce tine de Irish Ferries pentru a vedea, timp de cateva ore, cum decurg operatiunile si cum este organizat un feribot de mare capacitate care asigura si servicii de cazare si masa pentru sutele de oameni ce stau pe acest vas aproape o zi.

Prin urmare, cursul este chiar serios si evident mai complicat si mai mancator de timp decat am crezut, insa ma bucur ca se intampla asa. Daca aveam 20 si ceva de ani, probabil uram lucrurile astea, acum insa le inteleg insemnatatea perfect. De-abia astept sa-l termin si sa vad cum reuseste sa-mi dea o noua platforma, mai stiintifica, mai tehnica, mai exacta, in ceea ce priveste zona de management in zona culinara, una care ma atrage din ce in ce mai mult, in paralel cu gatitul real, adevarat. Asa ca daca aveti de gand sa porniti o afacere culinara sau sa dati bice noi uneia deja existenta, contactati-ma, este foarte posibil sa pot sa va ajut.

Momentan sunt in pauza de Facebook

Eram bine, eram activ pe Facebook, ma bucuram de sosirea fratelui meu aici, la final de octombrie, reveneam chiar cu totii spre casa din Dublin, dupa doua zile frumoase in Belfast, cand am aflat de tragedia din Bucuresti. Am pierdut doi cunoscuti acolo, eroul Adrian Rugina si fostul ziarist de rock Nelu Tilie. Insa mai presus chiar si decat aceste pierderi (si ma gandesc cu groaza cati oameni au pierdut membri de familie, prieteni buni si vechi….) m-a cuprins senzatia ca este vina noastra, este vina tarii, este vina mentalitatilor noastre care au dus, cumva, la acest rezultat.

Si am mai stat cateva zile pe Facebook, m-am pomenit comentand, nu cred ca aiurea, insa totusi zicand ceva cand totusi trebuia sa nu zic nimic, in afara de shareurile de ajutor pe care cu totii le-am imprastiat atunci. Dupa cateva zile insa, am simtit ca nu mai pot, am vazut si discutii proaste, am vazut si oameni nelalocul lor (chiar cunoscuti, din pacate) si atunci am simtit ca e cazul sa ies un pic, sa nu mai vad atatea si atatea reactii. Nu am lasat subiectul tragediei sa-mi fuga din creier, zi de zi am urmarit vestile. Si zau c-am simtit ca m-am prabusit in sambata aia cand au murit deodata inca vreo 10 oameni, care nu au rezistat mai mult…

Si apoi, fratilor, cu durere muta si liniste trista in mine, a venit peste mine si peste noi toti si carnagiul teribil din Paris, oras pe care-l tocmai vizitasem acum o luna. Chiar voiam sa revin pe Facebook, insa nu am mai avut nici cel mai mic chef de asa ceva dupa seara de vineri. Ba da, am intrat un pic duminica noapte si m-am crucit iarasi de unele mesaje si texte ale unor romani de bine. Am iesit din nou, am dezactivat iar contul. Fratilor, de ipocrizie si stereotipuri nu scapa niciodata unii dintre noi, niciodata.

Apropo, prieteni, de vizita fratelui meu aici: am avut marea bucurie de a vedea, impreuna cu el, monumentul de la Newgrange, cea mai veche constructie cunoscuta de pe teritoriul irlandez, peste 5.200 de ani. Nu e asa departe, e pe autostrada ce leaga Dublinul de Belfast, cam la vreo 45 de minute dupa ce lasi in urma Dublinul. Este un loc minunat, magic de linistit, extraordinar de fermecator prin simplitatea sa indestructibila. Mergeti aici negresit, daca ma vizitati vreodata in Dublin ;).

IMG_0148

Si legat de Facebook, voi face acum un mic test, sa vad daca acest articol va fi citit sau nu, chiar daca el nu va fi promovat de mine online (cel putin zilele astea de inceput, cat inca sunt absent). Inclin sa cred ca nu si zau c-am inceput sa nu ma mai simt presat de acest lucru. Mi-ar placea sa ma cititi, sa ajunga astfel la voi ceva vesti despre mine, insa nu mai simt nevoia de a face un efort special in acest sens, cu ajutorul retelelor de socializare.

Ce se intampla cu Foodblog, cu Romania Culinara, cu Saptamana Restaurantelor?

Cu Foodblog se intampla ca voi scrie iar ceva culinar in el atunci cand voi simti ca acel ceva este interesant. Cu Romania Culinara…de curand avem o noua colega, Ala Dumitrache, ce a lucrat ceva timp pentru Burger Van si care acum este prinsa cu propriul proiect culinar, Miez, pe care vi-l recomand. Romania Culinara exista, insa este formata, ca organizatie, din oameni prinsi cu propriile proiecte, si de aceea uneori inaintam mai greu. Saptamana Restaurantelor, evenimentul culinar cel mai special din 2014, cred & sustin asta, chiar daca suna a lauda, insa stiu ce-a insemnat, nu s-a desfasurat in 2015 si acesta este marele meu esec din acest an. Nu am reusit sa ne organizam la fel de bine precum in 2014, insa Saptamana Restaurantelor este genul de eveniment care merita sa mearga inainte, asa ca speranta mea este de a-l revigora in curand, in anul ce vine. Daca vreti sa dati o mana de ajutor, nu ezitati.

O liniste si o tacere care imi prind bine

Sunt bine, per ansamblu, ca om, ca fire, ca ce simt, ca suflet, adica ce e in el. Nu stiu daca varsta de 37 de ani reprezinta pentru mine hotarul care pare ca m-a adus in cea mai buna perioada a vietii de pana acum, din multe puncte de vedere (dar nu toate), insa uite ca se intampla sa ma simt excelent cu mine insumi. Este, probabil, perioada in care m-am inteles si m-am cunoscut cel mai bine. Stiu cine sunt, cu bune si cu rele. Asa am crezut, probabil, si cand am avut 25 sau 30 de ani, insa acum e altceva. Au fost cativa ani in trecut, sa zic…ultimii 5 ani…care au creat schimbari extraordinare in mine, care au adus in mine lucruri pe care le-as fi dorit in viata si in mintea mea mai demult. Dar cum era vorba aia cu mai bine mai tarziu decat…

Ce fac atunci cand tac, atunci cand pare ca nu mai exist online? Nu muncesc atat de mult pe cat unii ati crede, muncesc doar 3 sau 4 zile pe saptamana (in care combin cele doua joburi), e drept insa ca acelea destul de pline, unele chiar mai mult decat scrie la lege, insa asa e meseria de bucatar. Stau cu fiul meu in rest, care a trecut deja de borna de trei ani si jumatate, si ma bucur de perioada asta, pare ca saptamanal apare ceva nou in dezvoltarea lui. Ascult multa muzica, atunci cand plec spre munca, atunci cand ma intorc, noaptea, cand ma bag in pat, ziua la munca. Cand nu am serviciu, seara incerc sa vad filme, si de curand mi-am reluat bunul obicei de a vedea 2-3 filme saptamanal si zau ca-mi e tare bine cand se intampla acest lucru in timpul meu liber. Ma bag in pat, imi pun castile, dau drumul la film pe laptop, mi-e bine. Simplu. Mi-e foarte bine.

In rest ultimele luni din viata mea au insemnat si doua escapade in Londra si in Paris, ambele de cateva zile, de care probabil ati auzit & vazut ceva pe pagina mea de Facebook. Noutatea este – si nu tineam deloc s-o spun public – insa au aparut recent cateva confuzii, in special din partea unor apropiati, este ca in prima am mers singurel, iar in a doua insotit de o persoana cu care am incercat sa incep ceva acum ceva timp, insa cu care nu a fost sa fie altceva decat Parisul. Prin urmare, unii ati dedus ca am divortat si da, s-a intamplat acum mai bine de jumatate de an, in martie, in Bucuresti, dupa un proces inceput in 2014 si, personal, consider ca este un lucru care imi face bine, care ma ajuta, care m-a ajutat sa ma regasesc si sa fiu din ce in ce mai bine legat de viata mea. Baietelul pe care il am impreuna cu mama lui este un baietel foarte fericit si bine, cu doi parinti care il iubesc profund, dar care au ales sa-si desparta restul de drumuri, ganduri, actiuni, trairi. Deci da, o parte din tacerea mea de anul asta s-a datorat si acestui aspect.

IMG_0224

Voua va doresc mult bine, va doresc sa fiti sanatosi si protejati, peste tot pe unde va aflati, sa faceti bine in jur daca puteti sa faceti bine, fara sa va fie pic de lene sau sa fiti fara chef, sa va bucurati de editia a treia a Food Bloggers Conference de la inceputul lunii decembrie, din Bucuresti, si sa continuati munca excelenta pe care o faceti, marea voastra majoritate, pe blogurile culinare! Si va doresc sa nu uitati asa de rapid tragedia de la Colectiv si tragedia din Paris.

Eu sunt aici, sunt mereu si pe mailul personal, de acolo nu dispar niciodata, va urmaresc prin feed pe cei mai multi, sunt aici daca vreti sa dezvoltati idei de business culinar, daca vreti sa discutam despre alimentatia de copii, daca vreti sa discutam colaborari si proiecte in tema Romaniei Culinare, daca aveti nevoie de orice de la mine si eu pot ajuta.

Va doresc numai bine!

Acest website are si o PAGINA DE FACEBOOK (click aici pentru "Like") in care vei intalni mult mai multe informatii decat cele publicate aici: postari aproape zilnice, poze din bucataria mea, de la locul meu de munca, precum si concursuri sau informatii utile.


10 comentarii »

  1. Toate cele bune!

  2. Ma bucur ca te-ai intors!

  3. Costel – multumesc pentru ca ma urmaresti! Toate bune si voua!
    Cata – multumesc mult, as vrea sa stiu cui am reusit sa produc bucuria asta :).

  4. Ma bucur ca te-ai intors, sper sa gasesti timp sa ne incanti cu scrierile, iti doresc numai bine atat in viata profesionala cat si in cea personala, sanatate si putere.

  5. Iti spun sincer, nu am stiut niciodata ca esti casatorit, nu am stiut ca acel copilas din poze este al tau, am crezut ca este nepotelul. Bine, ca nu sunt genul care sa pun intrebari, mai ales ce tin de viata personala.
    Cu bune, cu rele, uite ca mai trece un an.
    Este bine sa ramai cu capul sus si sa mergi mai departe, sa iti doresti mai mult, indiferent de probleme si obstacole.
    Stiu ca de multe ori este greu, avem tendinta sa ne simtim daramati (mie mi se mai intampla asta), dar daca esti sanatos, daca reusesti sa zambesti, sa aduci un zambet celui de langa tine, sa faci o bucurie, sa fii pozitiv, totul va fi bine. Deci, sa iti fie bine!

  6. Bine a venit Ala (Miez, blog pe care-l urmăresc de când a apărut, am și un sos pe care l-am descoperit la ea și-l fac constant acasă) în echipa România Culinară (pe care la fel, o urmăresc îndeaproape și țin pumnii). Poate la ediția asta de Food Bloggers Conference găsim și-un stout să te salutăm (chiar și de la distanță). Spor și să-ți fie toate-ntr-un ceas bun.

  7. Bine ai revenit! Frumos articol! Mi-ai stârnit curiozitatea de a vizita Newgrange! Pare ca e, relativ, aproape de noi!
    Îți doresc succes in tot ceea ce îți propui si sa îți fie bine! Chiar foarte bine! Pentru ca meriți!

  8. Citesc mai bine mai tarziu decat deloc, am intrat pur si simplu din blogroll-ul meu. Treaba grea asta cu gradinitele. Te felicit si te admir pentru robacitate si seriozitate.

    Fata mea era la Paris in acele zile, ingerul ei pazitor a gonit-o cu o ora inainte intr-o excursie in Provence. Zona carnagiului era una unde se intalnea cu romanii de acolo frecvent, putea fi acolo.

    Sa ai un an nou mai bun, sa te asezi intr-o matca mai confortabila si sa fii sanatos impreuna cu familia ta!

  9. un articol bun

  10. un articol bun

Mi-ar face plăcere să comentezi articolul.

Te poți și abona la comentarii prin RSS.

Poți folosi următoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>