Home » CUGETĂRI CULINARE, HOT

PROIECT: Sapte idei pentru modernizarea Romaniei culinare

20 January 2014 CUGETĂRI CULINARE, HOT 12,759 views 35 ComentariiTrimite pe mail Trimite pe mail

Eu, Cristi Roman – pasionat de gastronomie, blogger culinar din 2006, jurnalist&consultant culinar, bucatar profesionist in industria Horeca irlandeza, calator culinar – cred ca zona culinara romaneasca are spatiu enorm de dezvoltare, de eficientizare, de diversificare. Toate acestea vor duce, in final, spre o mai buna intelegere a fenomenului culinar, vor duce spre o piata gastronomica mai sanatoasa, mai onesta, mai corecta. Toate acestea vor duce spre succes (profit, joburi create, etc).

Aceasta este proiectul pe care-l gandesc de o perioada si va invit sa participati pe cat mai multi din industria culinara romaneasca (firme producatoare, companii de servicii culinare, zona HORECA – hoteluri, restaurante, cafenele – publicatii media, jurnalisti culinari, bloggeri culinari), daca va regasiti macar in unele dintre cele sapte idei, daca nu in toate.

Stiu, am un mare handicap in acest proiect: nu mai locuiesc in Bucuresti/Romania, nu sunt cunoscut direct, fata in fata, de multi oameni carora ma adresez de ani de zile. Am insa un avantaj extraordinar, de care sunt mandru: am o pasiune fara limite legata de zona culinara. Pentru mine zona culinara nu inseamna un domeniu in care:

a) am ajuns fortat, “asta e acum, nu stiu sa fac altceva“;

b) fac doar bani si asta e, nu sunt pasionat, insa bine ca fac bani;

c) sa ma gandesc cum sa-i pacalesc pe unii sau pe altii oferind servicii proaste, nepersonalizate.

Decat sa fiu asa (a+b+c) mai bine stau inchis in casa si zac la TV nonstop uitandu-ma la FoodNetwork si mancand paine prajita cu unt. Ar fi foarte simplu sa fac asa: e foarte comod, e odihnitor, nu e stresant, e bine de tot.

Ei bine, de aici pleaca articolul/proiect/plan/invitatie/speranta de astazi.

Cred ca alaturi de mine mai exista multi oameni la fel de pasionati de zona culinara si care inteleg in mod real ca daca industria culinara romaneasca se dezvolta inteligent atunci si propriile afaceri vor avea sanse din ce in ce mai mari de succes. Articolul de astazi este, sper, si o mana intinsa celor care sunt deja in zona culinara dar care actioneaza doar pe cont propriu sau nu vor sa se implice.

Exista bani, exista conditii, exista oameni capabili, exista idei. Exista si teama. Nu exista insa organizare, ambitie, dorinta aia sincera si intensa de a face un lucru bun, respectandu-te pe tine. Si zic la nivel de grup, nu la nivel personal. Mai exista si orgolii – iar acestea vor fi un obstacol mare dar cu care n-am nicio problema sa ma bat. Iar daca suntem mai multi care sa ne batem cu armata orgoliilor atunci sigur castigam.

Astazi, acum, doar lansez ideile/proiectul si va trebui sa incepem sa ne organizam, daca ne dorim cu adevarat sa implementam aceste lucruri (plus altele ce vor veni negresit, e loc imens pentru idei bune in zona culinara romaneasca).

Prin urmare, ideile de mai jos, expuse pe foarte scurt in urma cu cateva zile si pe Facebook, sunt urmatoarele, si multe dintre ele au fost discutate in ultimele luni, in particular, cu mai multi oameni din zona culinara romaneasca.

Orice meniu de restaurant din Romania sa aiba trecut pe el numele bucatarului-sef

Explicatii: Da, mergi la un local, iei meniul sa te uiti ce sa comanzi si jos, la baza acestuia, vezi “Meniu creat de Ion Popescu – bucatar-sef“. De ce cred ca aceasta idee este una buna, castigatoare pentru ambele tabere, clienti/restaurant? Cred ca este bine sa stim, ca si clienti, cine conduce bucataria, sa personalizam un pic vizita noastra intr-un local. Cred ca este bine pentru bucatarul-sef sa aiba numele trecut pe meniu: el reprezinta garantia meniului, devine mai focusat (sper), mai ambitios (sper), numele sau devine cunoscut si, atunci, automat, avand o carte de vizita, atunci bucatarul devine si mai constient de rolul sau.

Nu este o masura scumpa deloc, nu este complicata, este de efect. Acelasi lucru sa fie valabil si pentru websiteurile/paginile de facebook ale restaurantelor romanesti: numele bucatarului-sef sa fie trecut (pe zona online, avand spatiu nelimitat, ar merge chiar pusa si echipa completa, restaurantele din Vest care se respecta asa fac).

IMG_3278

Doua “saptamani ale restaurantelor” (vara/iarna) cu oferte speciale

Explicatii: Nu este o idee noua, este un proiect ce se intampla cu succes din ce in ce mai mare in multe tari vestice de ani de zile si pe care nu vad de ce nu am implementa-o si in Romania. Avantajele sunt enorme: restaurantele capata expunere prin ofertele speciale, publicul are sansa sa mearga mai des la restaurante pe care altfel nu le-ar vizita (preturi mari, etc).

Proiectul acesta se intampla de ani de zile in SUA, UK, Irlanda, Italia, etc. Practic, exista o saptamana vara si una iarna in care restaurantele ce se inscriu in program ofera fie preturi cu 20-40% mai mici, fie bauturi gratis, etc. Ideea centrala este ca in respectiva saptamana poti manca mai ieftin in aceste restaurante. Este o idee buna si pentru cei care sa ia masa in restaurante de lux dar nu isi pot permite acest lucru.

Restaurantele capata notorietate mai mare, se vorbeste de ele, au garantat mai multi clienti in respectiva saptamana si, cel mai important, au sansa sa vada asa-numitii “returning customers” revenind apoi in mod fidel. Adica poate un client ajunge pentru prima oara in restaurantul X in saptamana speciala dar ramane apoi un client fidel pentru calitatea mancarii, a atmosferei, etc.

Vom porni modest in primul an, dar vom porni la drum cu acest proiect. Si va garantez ca vom spori numarul de restaurante participante de la an de an.

Crearea unor “hale de lifestyle culinar”

Explicatii: Luati-va gandul de la o piata clasica, plina de tarabe. Nu despre asta e vorba. Este vorba de un spatiu care sa devina un hub inedit culinar pentru Bucuresti/orice alt oras mare din Romania. O hala in care sa existe impreuna cel putin un restaurant (de tip deschis, creativ), daca nu 2 sau 3, alte puncte cu mancare proaspat facuta (de tipul street-food), mici standuri sau magazine detinute de oameni care au afaceri culinare, ateliere de creatie culinara, expozitii culinare (arta, istorie culinara, etc) si chiar si tarabe cu produse proaspete (legume/fructe) dar provenite in mod real, absolut real, de la producatori interni. Evident, si lansari de produse si servicii din industria culinara, si aici ma adresez direct firmelor.

Un hub amenajat simplu, dar cu gust si simt artistic. Cred ca aceasta hala culinara poate deveni un mare succes, nu doar pentru cei pasionati de mancare dar si pentru turismul bucurestean/romanesc. Uneori, dupa ideea lui Bourdain in NY, hala poate gazdui si evenimente etnice, atat cat permite in prezent viata sociala a Bucurestiului.

Aici este nevoie, prin urmare, de un investitor care sa detina/procure o asemenea hala si sa aiba incredere in idee – garantez succesul ideii daca totul va fi organizat asa cum trebuie. Sigur ca ideea merge implementata si in alte orase mari, dar cred ca sansele cele mai bune, momentan, sunt in Bucuresti si, poate, si in Cluj-Napoca.

IMG_3801

Crearea unor “Premii Culinare Nationale”

Explicatii: existenta unor Premii Culinare Nationale, acceptate de mai toata lumea din industria culinara (companii mari, companii mici, restaurante, hoteluri, publicatii media, bloggeri culinari, etc) ar aduce prestigiu formidabil castigatorilor si nominalizatilor, an de an. Juriul trebuie format din toate ramurile de mai sus amintite. Stiu ca exista in prezent numeroase premii culinare, dar, si sper sa nu se supere nimeni, nu au inca o anvergura nationala reala, fie ca sunt cele oferite de Food&Bar Magazine, fie de Horeca, fie competitia Bucatarul de Aur, etc.

Eu ma gandesc la Premii Culinare Nationale de care sa auda toata lumea, nu doar cei din industrie. Practic, visez la ziua cand vom avea Oscaruri culinare romanesti. In cadrul acestor premii vom celebra nu doar cel mai bun restaurant, cel mai bun bucatar-sef, cea mai buna companie producatoare, cel mai bun club, dar si cel mai bun scriitor culinar (jurnalist, blogger), cel mai bun sef de sala, etc.

Pornirea unei discutii despre criticii culinari de restaurante

Explicatii: eu cred ca este o conditie esentiala pentru o industrie sanatoase de restarante sa existe critici culinari onesti, fermi si cunoscatori. Castiga si clientii, castiga si restaurantele.

Stiu de existenta Restografului, a criticilor de la Metropotam si alte multe alte siteuri, dar simt nevoia unor critici culinari puternici la nivel national. Mi-ar placea ca Good Food Romania/restul revistelor culinare sa aiba un critic culinar important, cu verva, anonim, dar uite ca nu au. Mi-ar placea ca marile ziare sau marile siteuri generaliste romanesti sa aiba asa ceva, dar uite ca nu au. Din punctul meu de vedere ce facea Peter Imre acum 8-10 ani in ZF nu era critica reala culinara, el fiind un om cunoscut si, prin urmare, serviciile oferite lui fiind in mod special atente.

Am lucrat ca blogger un an in Bucuresti facand asa ceva (jumatate de an chiar ca jurnalist culinar pentru Time Out Bucuresti), timp in care – si cei care tineti minte perioada imi veti da dreptate – am fost intransigent, onest, echilibrat. Nu vad asta astazi decat foarte rar. Azi vad mult amatorism, laude pe bani in unele cazuri dar si pareri subiective in functie de lobby-ul si relatiile personale ale celor care mai scriu despre restaurante.

Crearea unei scoli nationale serioase de gatit

Explicatii: stiu ca exista in prezent scoli de gatit (Horeca School, THR Group, etc) insa nu cred – si acest lucru mi-a fost impartasit de zeci de oameni din zona culinara – ca exista o scoala nationala reala, puternica, ce ar putea fi capabila sa scoata profesionisti reali (bucatari, chelneri, manageri, etc). Este un proiect scump, ce trebuie gandit bine, dificil de realizat avand in vedere actuala legislatie romaneasca, multe orgolii, insa eu cred in viitorul acestui proiect. Odata cu dezvoltarea industriei culinare romanesti va veni si vremea unei scoli culinare nationale serioase care sa scoata la final profesionisti care nu doar vor sti meserie, dar vor sti si sa vorbeasca, sa se exprime, sa stie cel putin o limba straina,  notiuni de contabilitate, etc.

IMG_0824

Promovarea restaurantelor nefumatoare

Explicatii: acest proiect va fi cel mai controversat, si-mi asum acest lucru. Insa are sanse sa nu fie, totusi, fiindca proiectul va fi gandit nu sa interzica sau sa boicoteze resturantele fumatoare ci sa scoata in evidenta localurile (restaurante, puburi, cluburi) din Romania in care nu se fumeaza deloc.

Cred profund in faptul ca acolo unde mancam nu trebuie sa fumam si de aceea restaurantele care deja fac acest lucru vor capata sustinere si recunoastere. Va exista un website special pentru acest lucru (proiectul deja este inceput in Cluj-Napoca, de amicii Emil&Matt). Aici ma bazez mult si pe campania facuta de Adrian Hadean pe siteul lui, Adi fiind si el un adversar al fumatului acolo unde se mananca.

————————————————————————————–

Acesta este proiectul, in mare (mai sunt alte zeci de idei care merita puse in aplicare dar m-am oprit acum la cele mai importante si mari sapte dintre ele).

Pentru a incepe sa le punem in aplicare si, logic, pentru a incepe modernizarea si dezvoltarea zonei culinare romanesti, e nevoie insa de discutii, organizare, actiune.

Pentru asta cred ca trebuie creata o asociatie sau chiar companie care sa gestioneze de acum incolo acest proiect.

Pentru asta este insa nevoie de investitori si de sponsori. Eu caut astfel de oameni dar am nevoie si de voi sa transmiteti acest mesaj persoanelor pe care le stiti ca sunt real interesate sa investeasca in zona culinara. Eu garantez implicarea mea totala odata ce vor exista conditii pentru implicare.

E nevoie de oameni din media, PR, agentii de publicitate, etc.

Insa pana atunci trebuie sa incepem sa punem pe hartie si sa organizam. Cred ca poate dura si un an de zile doar acest prim-pas, eu sper insa la mai putin.

Voi veni personal in Romania daca vor exista intentii serioase de discutii, de asocieri, de incepere a acestui proiect sau a altora ce viseaza dezvoltarea zonei culinare romanesti, atat in beneficiul clientilor, cat si in beneficiul firmelor culinare.

Stati de-o parte sau va bagati si voi in acest proiect?

Va multumesc!

Cristi Roman – blogger culinar din 2006, bucatar profesionist, jurnalist&consultant culinar, pasionat de gastronomie, calator culinar

contact@cristiroman.ro
www.facebook.com/cristi.roman.dublin
www.facebook.com/foodblog.ro

 

Acest website are si o PAGINA DE FACEBOOK (click aici pentru "Like") in care vei intalni mult mai multe informatii decat cele publicate aici: postari aproape zilnice, poze din bucataria mea, de la locul meu de munca, precum si concursuri sau informatii utile.


35 comentarii »

  1. Tare sper ca ideile tale sa aiba si urechi sa le auda 🙂 Avem nevoie doar de o mana de oameni ca tine,din pacate prea multi nu prea sunt deschisi la propuneri daca nu intra in discutie si partea baneasca.
    Eu sunt optimista ca vor fi schimbari in bine. Daca ma pot implica si eu cumva,cu mare drag.
    Ce mi-ar placea sa vad targuri etnice si targuri de weekend 🙂 La noi se organizeaza targuri cu produse traditionale lunar,dar as vrea sa ne deschidem orizonturile si mai departe 🙂

  2. RASPUNSURI…
    1. ”Orice meniu de restaurant din Romania sa aiba trecut pe el numele bucatarului-sef”.
    Ai idee câți Bucătari Șefi de prima clasă sunt în România? Știi că-și copiază unii de la alții meniul, doar pe motivul că de ce să aibe ăla și să n-avem și noi…?
    2. ”Doua “saptamani ale restaurantelor” (vara/iarna) cu oferte speciale”.
    Ai idee ce se vor face acei bucătari dacă le schimbi meniurile? O să se plângă 3 (trei) săptămâni că și-au dat peste cap ”rutina” și nu le mai iese nimic bine!!! Schimbări în programul (softul) de comenzi, o tură lucrează într-un fel, alta în alt fel…!
    3. ”Crearea unor “hale de lifestyle culinar”.
    Hai să fim serioși…! O să facă toți mici, ceafă la grătar, pastramă, cârnați așa cum e obiceiul pe la noi, românii…!
    4. ”Pornirea unei discutii despre criticii culinari de restaurante”.
    Nu există în Nomenclatorul de meserii așa ceva. Nici măcar o școală…! Cine face ”recenzie” de restaurant, o face după cum vrea el. Sunt destui care și-au făcut site-uri ”specializate”, în care, dacă vrei să apari cu PLUS, dai un ban și-ți face o recenzie extra! Dar tot mizeria aia o să mănânci în mizeria din așa zisul restaurant!
    5. ”Crearea unor “Premii Culinare Nationale”.
    Există deja concursuri de genul ăsta. Sunt vai de mama lor!
    6. ”
    7. ”Promovarea restaurantelor nefumatoare”.
    La puținii nefumători care sunt, vor da faliment! Pentru că nu au mentalitate de vestici. Mâncare bună, dar nu se fumează, ok, intru și mănânc! Când a făcut asta Gordon Ramsay, s-a bazat pe stelele lui Michelin. Noi nu avem bucătari și restaurante cu stele Michelin.
    6. ”Crearea unei scoli nationale serioase de gatit”.
    Ai idee câte Școli de Bucătari sunt? Dar oare scot bucătari sau tăietori de salată?
    Cursantul, dacă vine… (căci nu e obligatoriu), știe că trebuie să primească o Diplomă, că doar d-aia a plătit…!
    Iar examenul e ”opțional”! Și iată bucătarul cu școală, ce nu știe nici cuțitul să-l țină în mână!
    Iar de ceva Național… nici vorbă! Nici THR-ul nu prea face ceva adevărat!

    Suntem români… și asta ne ocupă toți neuronii…!

  3. Sunt idei extraordinare !!! Eu sunt prea micuta si departe sa pot ajuta cu ceva dar sper ca cei ce pot intr-adevar sa participe…sa o faca !!! Se pot face multe daca pasiunea pentru ”bucatarie” depaseste gandul ca trebuie sa fie mai intai un castig financiar !!! Frumos ar fi ( cred ) ca macar la sfarsit de meniu ( nu la fiecare preparat in parte )sa fie trecut si numele ajutoarelor de bucatar deoarece intr-un produs final si ei au contribuit ! O zi buna si mult succes in fiecare proiect in parte !!!

  4. @Adina – mersi.
    @Bucatarul Vesel – stiu ce zici, dar nu cred in atitudinea ca totul e nasol, asta e, ne bagam piciorul. Fiindca nu cred in asta, tocmai asta vreau sa facem: sa schimbam. Eu cred in dezvoltare, nu in mistouri si caterinci. Treaba cu oferta speciala la restaurante nu inseamna meniu nou, ci oferta speciala de genul “mai ieftin”, etc. Asta se face in SUA, UK, Italia, franta, Irlanda, cu mare succes.
    Demontez orice argument ai adus, si demontez cu treaba asta: vreau sa schimbam ce spui ca nu merge bine.
    Asta e ideea :). Exact asta.
    Multumesc.

  5. Inutil sa o mai anunt si acum, dar eu sunt total in!

  6. Cristi, ma bucur ca ai expus toate aceste idei geniale. 🙂 Ma regasesc in cateva. 🙂 De ceva timp tot ma intreb de ce nu exista o scoala serioasa de bucatari, pentru ca tare mi-as dori sa ma inscriu. Am fost pe punctul de a pleca in Franta pentru a urma o scoala, insa cand ai copii mici e greu sa stai mult timp departe de ei.
    Sper din suflet sa se poata realiza si sa existe dispozitie pentru tot ce ai propus tu.

  7. Mă bag, mâine voi sta de vorbă cu investitor î vederea demărării unui proiect pentru genul de hală de lifestyle. Eu parcă o şi văd cu ochii minţii.

  8. 🙂
    O să mai vedem….!
    Nu e același lucru în Irlanda cu ce e în România!
    Toți avem idei… dar nu se lipesc de poporul român, oricât ai încerca!
    Eu lupt cu mentalitatea culinară românească de mult. Dar în zadar!

    Din punctul meu de vedere, Proiectul de Idei… n-are nici o șansă!
    Poate după 20 de ani (așa cum a prezis Brucan – dar din acest moment calculat)!

    Vă urez ”succesuri”!

  9. @Marcel (Bucatarul Vesel) – dar nu compar sau raportez deloc cu Irlanda. Din multe pct de vedere in Irlanda situatia e si mai proasta.
    Eu cred ca tu aici, desi dispretuiesti romanii care nu vor sa se schimbe, te incadrezi perfect in categoria lor, neacordand nicio sansa si nesprijinind deloc proiectul. Vor fi sute, mii de oameni ca tine. Pe de alta parte, sunt alte sute si mii care credem, care venim cu idei, care vrem sa miscam ceva.
    Nu e un proiect ce se va face in doua luni, ci in ani. E ceva continuu, asta e ideea. E proiectul celor care cred in dezvoltare, nu in fatalismul romanesc.
    @Uica Mihai – sa traiesti si sa infloresti, ca stiu ca tu ai inima mare!
    @Alina, Marius, Andreea – multumesc.

  10. Sunt idei minunate, eu sunt pasionata de tot ceea ce tine de gastronomie, am un copil implicat in industria de gen, ar fi frumos sa dezvoltam ideile tale, dar ceea ce ma inacanta este ca se doreste a se gasi toate subiectele dedicate gastronomiei intr-un singur loc: bloguri, site-uri specializate, scule, reclame, scoli de gastronomie, etc….. Ei aici cred ca si mie mi-a trecut prin cap asa ceva- o scoala faina de gastronomie, pentru ca in alte tari sunt scoli care scot dupa 3 ani oameni care pot lua franele unei afaceri, restaurant si stiu mai mult un pic decat sa fie bucatari de exceptie. In afara de legi, mentalitati, firme/scoli deja prezente si orgolii mari , mandrii neconsolate ca sa poata fi unite mintile intelepte din domeniu sa faca ceva mai este necesar un capital de pornire si multa munca dedicata unei pasiuni mari. Doamne – ajuta sa fie cat mai curand!!

  11. @Daniel – Daca pornim cu asa atitudine la drum sigur ca nu ajungem departe. Chiar daca vom reusi sa schimbam doar un singur lucru tot e un pas inainte. Sa fim optimisti si sa avem incredere in noi si in Cristi,am demonstrat-o si cu alta ocazie ca stim sa ne imobilizam.

    Si a dispretui romanii,inseamna a ne dispretui pe noi insine. Eu vreau sa fiu un roman cu orizonturile deschise si nu unul negativist si sa ma plang din orice.

    @Cristi – Pe mine poti sa ma pui responsabila cu ridicarea moralului si cu datul suturilor in fund :))

  12. Primul lucru pe care putem sa il pregatim pentru schimbare este nivelul de acceptare al publicului. Respectiv a celor care mananca ceva pregatit sau a celor care cumpara ingrediente de mancare. Si e relativ simplu, ma gandesc ca e destul sa luam la purecat cateva chestii, sa detaliem in cel mai profund mod un subiect. Oamenii vor intelege mai bine si, din experienta de peste 3 ani in linia intai, va pot spune ca nivelul se ridica usor.
    Cu cat intelegem mai bine un subiect, cu atat vom fi mai exigenti. Vad asta si in relatia mea cu copiii pentru care gatim: cand le povestesc mancarea, cand le-o explic, o privesc altfel. Incep sa o inteleaga, incep sa asimileze modul de facere, ingredientele, procesele – chiar si fara a le dezbate stiintific – pentru ca apoi sa refuze mancarea proasta si fara gust.

    E un pas mic pe care putem sa-l facem, dar sunt convins ca va conta.
    E ca in cazul “once go black, you never go back” – odata ce-ai gustat o mancare buna, odata ce-ai cumparat un bat de vanilie bun, nu te mai intorci la chestiile proaste nici neam! Nu-ti mai vine!
    Asta ar fi un inceput bun…

  13. Un proiect îndrăzneț! succes!

  14. Bafta Cristi in tot ce-ti propui si ia-o-n seama pe Adina 🙂 .
    Mi-ar placea sa reusesti …

  15. Sunt niste proiecte foarte frumoase ..Mult succes Cristi!

  16. Te felicit pentru acest proiect si iti doresc sa il duci pana la capat si sa aiba mult succes 🙂

  17. Buna Cristi,
    As vrea daca se poate sa recomanzi o carte de bucate pentru cei care nu pot sta mereu online pentru a prepara ceva, in sperante de-asi putea face un mic carnetel cu retele preferate.
    M-ar interesa o reteta pentru puil la rotisor, carnea de pui cu cartofi si mazare si desigur pentru nachos, sau orice se poate fi servit ca o mancare condimentata/mexicana.
    Multumesc anticipat pentru ajutor!

  18. […] Irlanda și este unul dintre primii bloggeri culinari din România) a scris un articol intitulat Șapte idei pentru modernizarea României culinare. A pus în scris o seamă de gânduri pe care le avem mulți dintre noi, cei care gătim pentru […]

  19. Bafta multa cu ce ai propus, foarte interesant proiectul.Traiesc in Grecia de cativa ani,mai inaite in Italia , lucrez in domeniul turistic si ma pasioneaza gastronomia.
    Doamne ajuta sa se schimbe ceva si la noi in acest domeniu, ca in toate celelalte,cred ca roamnii nu isi dau inca seama( ma refer la omul de rand) inca nu stiu ce inseamna acest domeniu -gastronomic- cati bani poate aduce.Sigur si in bucataria traditionala noi avem “bucate“ bune care trebuie aduse la lumina.

  20. calator culinar? mai sa fie! si ma rog unde ai calatorit tu ca si calator culinar? in ce restaurante notabile ai fost? ca si calator culinar ar trebui sa ai un ,,portofoliu” notabil de restaurante in top 50. Ai ceva exemple?
    spui ca esti bucatar profesionist. in cite restaurante ai lucrat ca bucatar? in cite restaurante 3 Michelin star din top 50 ai fost client?

  21. 🙂 Na, Cristi! ti-a trebuit sa scrii! :))

  22. Multumim de incurajari, prieteni!

    @nelu – multumesc de mesaj, deobicei nu raspund mailurilor “anonime”, fiindca eu mereu ma semnez cu numele real peste tot, asa mi se pare firesc, sa nu ma ascund sub nicknameuri si apoi sa ma dau viteaz pe internet. prin urmare, imi pare rau, dar nu pot sa-ti ofer nici o explicatie si nici un raspuns, mai ales ca nu imi place tonul tau. Orice lucru poate fi spus intr-un mod civilizat, eu asa cred. Daca ai fi fost cititor constant al acestui site ai fi gasit usor raspunsuri la intrebari.
    Daca esti din zona culinara si crezi in schimbare, te asteptam insa alaturi de noi :). E nevoie de oameni de calitate.

  23. Salut Cristi,
    comentariul meu este comun, atat postarii tale revloutionare cat si mentionarii acesteia intr-un articol scris de Adi Hadean (http://www.adihadean.ro/2014/01/un-nou-val-in-gastronomia-romaneasca/).

    In principiu suna foarte bine tot ceea ce ai enuntat mai sus. Vorbesc din postura de bucatar amator, din caldura bucatariei de acasa. Nu ma pot pune in pielea unui profesionist care-si castiga traiul si incearca sa-si mentina prestanta din si in gastronomie. Realizez ca si in domeniul vostru exista “prostitutie” si ca multi asa zisi “bucatari” se ghideaza dupa principiul “las’ ca merge si asa”. Locantele sunt pline, banii curg catre buzunarele patronilor, muzica proasta atrage lumpenii si se comanda doar mancare ieftina si de calitate indoielnica. Pe cine intereseaza?? Pe nimeni! Daca bietul “bobor” atata stie…atata cere! Si o cere constant, neinteresat de ambianta, de mirosul de mancare si prajeli care ti se imbiba in haine, piele si par, de toaletele neingrijite si de atitudinea chelnerilor. Suspectez ca le chiar plac salile “stas” decorate horror cu draperii piersicii sau violacee de nylon asortate cu odioasele huse cu funde de pe scaunele incomode si insotite de aranjamente de flori artificiale. Cu tavane casetate de rigips cu leduri incastrate in forme aberante de inimi, zodii si alte rahaturi.
    Ce sa mai zic de meniurile din 90% din locantele din tara? Incep cu cascavalul pane, trec prin ciorba de burta si “gordon” bleu si esueaza in eternii papanasi prajiti. Punct. Si nu de la capat. Punct.
    M-am tot gandit la ce strategii de marketing aplica (suna pompos), adeca de unde le vin patronilor (sa fim intelesi, ei hotarasc meniurile, nu bucatarii care sunt simpli angajati) ideile si de unde se inspira?? Din bodega de alaturi? Cum se gandesc ei, asa limitati cum sunt, sa atraga clientii? Cu muzici naspa? Cu mancare penibila? Cu produse semipreparate congelate? Cu uleiuri rancede prajite dincolo de orice limita? Cu mese subrede si schioape si scaune incomode? Cu iluminat albastru-verzui de la becuri de neon economice?
    Am dibuit o tactica a unora: nu conteaza ca nu merge prea bine in timpul saptamanii – las’ ca ne scoatem parleala in weekend cu cumetriile. Sunt convinsa ca din asta traiesc majoritatea, pe principiul criminal “hit and run”, banii jos ochii la usa. Romanul nu stie sa ceara servicii pe masura banului platit. Romanul devine mana sparta si lasa de la el la toate evenimentele majore (gen nunta, botez, banchete) si tace chitic si daca s-a prins ca a fost teapa. Vine cineva a doua zi sa faca scandal? Sa numere portiile trecute pe nota de plata? Sa contorizeze bautura? Sa se planga ca “antreul cald” a ajuns sleit la mese sau ca “friptura la tava cu cartofi” a fost o talpa reincalzita si cartofii erau translucizi, mustind de apa? Ca tortul a avut blaturi de pita goala si crema taiata din margarina? Dar ce frumos era imbracat in frisca aia sintetica! Si ce fundite colorate si ce floricele roze si move a avut! Se vede pe limba si a doua zi movul ala – deci a fost de calitate!
    Meniurile “stas” de cumetrii sunt aberante la noi: prea multe feluri si de calitate foarte proasta. O risipa totala de buget. Al clientului. Am tot studiat meniuri de sindrofii similare de la nemti, francezi, scandinavi – au 3-4 feluri in total: un aperitiv sau doua, un fel principal si un desert. Absolut normal si fiziologic. Nu lipseste pestele in meniurile straine. La noi e o aventura sa comanzi asa ceva.
    Am spus si pe blogul meu ca nu am incredere in lantul frigorific din magazinele romanesti si ca sunt convinsa ca are hiatusuri din motive de “economie”. Am auzit de supermarketuri care noaptea isi opresc congelatoarele si vitrinele frigorifice deschise lasand in voia soartei alimentele. E economie la factura de curent! Am auzit de TIR-uri intregi cu marfa congelata care stau, trase pe dreapta, in crugul verii, in curtile acelorlasi supermarketuri, asteptand sa fie descarcate. Pentru produsele inalt perisabile de genul peste si fructe de mare asta se numeste CRIMA! Pai sunt nebuna sa iau creveti si scoici de la ei? Mai bine ma abtin pana vine vacanta si le-oi manca acolo unde vad si marea la 10m de mine.
    Acestea sunt motivele pentru care detest alimentatia publica de masa si ma eschivez de la diversele evenimente care se desfasoara in acest gen de cadru. Propria casatorie si botezul fiicei mele le-am serbat acasa (bine, dispun de spatiu) in cadru restrans de 20 de persoane (in fond iti chemi prietenii nu obligatiile), am ascultat jazz, rock si muzica clasica si am pregatit in detaliu meniurile, inclusiv torturile aferente. Mi-am facut un tort de mariaj croquembouche din 300 de choux umplute cu crema de vanilie si montate cu zahar ars in forma de con de 80cm. Iaca se poate!
    Sa revenim la cestiunile arzatoare in discutie.
    Am citit manifestul lui Cristi Roman. Partial realizabil, partial utopic. Ca orice proiect revolutionar.
    Orice meniu de restaurant din Romania sa aiba trecut pe el numele bucatarului-sef
    Responzabilizarea celor care creeaza si realizeaza meniurile nu cred ca va da roade. Simplul fapt ca li se va trece numele pe lista de bucate nu cred ca ajunge. E vorba de mentalitatea celor care trag sforile, adica dom’ patronii. Imbogatitii si oportunistii ultimelor doua decenii. Arivistii cu noroi sub unghii si scobitoarea in coltul gurii. Nemancatii de-o viata care acum au ocazia sa infulece zilnic fleici bine facute si cartofi prajiti. Ca ei sunt si clientii ce le calca pragul. Lipsiti de orice informatie cu privire la produsele de sezon, la legume, fructe, sosuri…doar ce stie omenirea din epoca de piatra: carne fripta. Ma oripileaza. Am pomenit despre asta si intr-un comentariu de pe FB, Grupul Bloggerilor Culinari: vin cefele late sa comande cefe bine facute. Eventual atarnatoarele siliconate, in ideea de a parea interesante si de a fi sigure ca dau gaura serioasa in bugetul ghertoiului, comanda “ceva scump”. Halesc si uita. Uita si numele, uita si ingredientele, uita si gustul. Cu siguranta isi amintesc locatia! Am vaga banuiala ca vor mai reveni pe langa alt lantos avand acelasi scop: sa para elevate. Le creste tariful cu asta??
    Doua “saptamani ale restaurantelor” (vara/iarna) cu oferte speciale
    Cand am citit titlul ma gandeam la meniuri de sezon. Mergem fest la Viena in mai pentru sparanghel si in octombrie pentru rata si gasca. In aceste doua luni majoritatea restaurantelor si bistrourilor include aceste produse in “recomandarile zilei”. Nu am remarcat saptamani de reduceri la anumite locante dar sunt convinsa ca exista. Este o idee binevenita dar nu stiu cand o vom vedea aplicata la noi.

    Mda, suna apestisant si fain. Vreti sa faceti Boqueria sau Naschmarkt in Romania. Ar fi senzational! Sa poti aduce producatorii locali sub o umbrela gourmet. Mori ce bunatati gasesti acolo! Ce sa mai zic in Franta? In fiecare orasel provincial exista asa ceva, o data pe saptamana. Cristi Roman pomeneste potentialul Bucurestiul si eventual al Clujului. Sunt clujeanca, nascuta in centru pe str. Fortaretei, primii pasi i-am facut la Matei Corvin, stiu piata Mihai Viteazu de cand mergeam cu buna-mea de mana. Dar Timisoara ce are? Dar Sibiul sau Brasovul? Vrei sa schimbi mentalitatea unei natiuni si ai incredere in doar 2 locatii? Una pusa sub semnul “eventualului”?
    Crearea unor “hale de lifestyle culinar”
    Bun, sa zicem ca proiectul e totusi de interes national. Se vrea aducerea producatorilor si restauratorilor locali in aceste piete gourmet. Dar ce produc ei la noi? Imi sfarm creierii de un an si ceva cum sa fac sa reunesc lumea din Podgoria Aradului (zona traditional gospodareasca si indestulata) intr-un loc unde sa-si vanda produsele. Sa vad ca vin cu mezeluri bune, clasice, cu prajituri de casa adevarate (in Franta lesini ce cofeturi si tarte aduc tarancile locale), cu vinoase fara chimicale din strugurii de pe dealurile Minisului (strabunicul meu, Ioan Maruste, mare om din Covasint, a contribuit la aclimatizarea in anii ’20 a soiurilor nobile Merlot si Pinot Noir in aceasta zona). Sa vina cu dulceturi fara gel fix si cu muraturi crocante. Sa vina si sa faca la fata locului scoverzi si gomboti cu prune, si peltea si cas de gutui. Sa faca lichior de oua vanilat si visinate si caisate in clondire micute, estetice. Sa invete lumea live cum se fac si coc pita sau cozonacii. Workshop frate! Sa invete gospodinele tinere ce se face cu gulia, conopida, prazul, sfecla, salata de iarna, hreanul. Sa le scoata naibii din cap condimentele mixate cu glutamat, puii la punga cu aroma de gaina si cremele la plic. Sa le arate cum se fac retesele invartite si taieteii de casa. Cum se impacheteaza foile de cremes (Kremschnitt) si cum se fierbe crema de vanilie din oua si lapte, nu din plic! Sa gaseasca restaurante cu care sa incheie contracte durabile de furnizare, in functie de sezon si cerinte. Dar…sunt cerinte???? Cand ai niste colosi cash&carry….mai vrei rosia imperfecta de la Cuvin? Mai vrei capsuna marunta dar parfumata de Covasant? (s-au prostit si unii de aici aducand soiuri de capsuni mamut din Spania – tasteless). Mai vrei frisca proaspata mulsa de la vacile din Pecica?
    Partea a doua: cui se adreseaza aceste piete? Exista puterea financiara? Exista! Exista pregatirea in aceasta directie? Nu prea. Poti macar incerca sa o creezi? Poti. Eu cred in asta si astept dezghetul ca sa ma urnesc. Am sa va tin la curent.
    Despre punctele 4, 5 si 6: le sustin! Sunt clar din afara cercului profesionist si inteleg ca aceste aspecte care tin de formare, evaluare si recunoastere sunt foarte importante in breasla gastro. Intr-adevar, sunt convinsa de faptul ca in Romania nu exista foarte multi critici culinari avizati care sa aiba caderea de a judeca omul din spatele meniului.
    Punctul 7: sunt fumatoare. Inraita. Dar…exista un dar! Fumez in spatii delimitate, pana si acasa. Am bucataria si biroul (alaturat). Fumez cand gatesc. Imi apar scrumiere in poze. Nu fumez in timpul meselor. Cand mancam…mancam. Fumez dupa ce mananc, nu inainte de a ma asigura ca ceilalti au terminat de mancat. Asa ca si intr-un restaurant as dori sa am totusi un spatiu in care sa pot fuma dupa ce mananc. Daca vreau sa-mi iau vinul sau cognacul cu mine si stau intr-un fotoliu si sa fumez as dori sa o pot face. Mi se pare aiurea sa fiu invitata pe trotuar. Da, stiu, in USA e demult asa (acolo problema devine spinoasa cand vrei sa fumezi si ai si drinkul cu tine: inauntru nu poti fuma, afara nu poti bea). La Viena sunt spatii pentru fumatori in majoritatea restaurantelor. Mi-e ok asa. Inteleg si respect optiunea nefumatorilor dar astept si reciprocitate.
    Probabil ca vi se pare ca am dat cu stangu-n dreptu’ incheind asa dar ma bazez pe ratiunea voastra, a citititorilor acestui comentariu. I am what I am si sunt mult mai mult decat “fumatoarea de la savori urbane”.
    Oana Igretiu,
    Arad

  24. Am postat deja comentariul acesta pe blogul lui Adi Hadean, dar cred ca e potrivit si aici.

    Gastronomia nu se limiteaza doar la lumea restaurantelor ci la intreaga atitudine si filozofie fata de arta culinara. Si asta include nu numai cum se prepara mancarea ci si din ce se prepara. Acum vreo 20 de ani in Romania rosiile si ardeii nu aveau seaman atat de buni erau – acum sunt cam peste tot, fara gust. Nu exista nici o preocupare fata de ceea ce o scoala culinara franceza numeste “fiziologia gustului”. Nu am vazut pe nici un blog o minima remarca despre gustul alimentelor, provenienta carnii sau a pestelui. Rareori se fac remarci despre tipul de carne folosit intro- reteta sau in alta, despre gustul diferit al carnii taiata intr-un fel sau altul.

    Nu exista scoli culinare de renume care sa atraga tineri si nu exista sefi bucatari ( vedeti ca nu folosesc pretentiosul “chef”) pe langa care tinerii sa poate ucenici sa capete experienta. Am postat candva pe acest blog (A Hadean) curriculum-ul scolii Cordon Bleu din Franta, dar a ramas, cum ma asteptam , fara ecou.

    Exista o fatala, cred, tendinta de a urmari blogurile si asa zisa “gastronomie” din tarile anglo-saxone unde interesul pentru arta culinara e redus la marii bucatari si la o anume elita si unde in restul tarii se mananca hamburgari si hot-dogs si de a ignora ( probabil din necunoasterea limbii) tarile din bazinul mediteranean unde o adevarata gastronomie se gaseste la toate nivelurile societatii. De la ei trebuie invatat cum se mananca si un bun exemplu e Italia unde gastronomia a progresat imens in ultimele decenii.

    Am urmarit de curand o emisiune –concurs care decerna titlul de cel mai bun patisier, emisiune sponsorizata de un canal francez de televiziune publica. Milioane de spectatori au urmarit fiecare din etapele acestui concurs. Sofisticarea si dificultatea acestor etape vorbesc de la sine.

    http://fr.wikipedia.org/wiki/Qui_sera_le_prochain_grand_p%C3%A2tissier_%3F

    Nu exista critici culinari care sa aiba o adevarata cultura gastronomica, care sa cunoasca istoria gastronomiei in tarile in care ea s-a dezvoltat si care sa scrie critici prin parametrii acestor cunostinte si standarde.

    Exista, din fericire, entuziasm.

  25. Crearea unei scoli nationale serioase de gatit

    Asta da.Din pacate noi nu avem o scoala serioasa care sa-i pregateasca pe cursanti sa devina bucatari.Problema e alta,ca sunt oameni dispusi sa faca asta,dar nu exista bani.Acum vorbesc despre ce este la THR unde sunt oameni buni,dornici sa invete cursantii,dar nu dispun de buget.Nu dispun de buget sa cumpere de exemplu la o clasa intreaga peste ca sa le arate cum se fileteaza,isi permit 3-4 bucati doar.Ei sunt obligati sa cumpere cel mai ieftin produs,de exemplu cand se preda cum se face risotto ei nu au bani sa cumpere risotto,ei sunt obligati sa cumpere cel mai ieftin produs de pe piata,adica o porcarie de orez.Si multe alte exemple.Mai intai e nevoie de buget ca sa facem asta si nu cred ca o sa vedem prea curand investitori in domeniul acesta.

    Punctul cu criticii culinari…avem asa ceva?si nu vorbim de restograf care scrie articole intregi despre restauranturi de cacat si despre cele bune pune doar o adresa,eventual un auto-portret.Din cunostintele mele nu avem nici un critic culinar si blogerii care scriu ce au mancat si pe unde au mancat scuza-ma,dar nu se includ aici.

    Partea cu premiile culinare…avem cat de cat premiile f&b si gala hotel leisure tourism sau ceva de genul,nu mai retin exact.In rest cine sa dea premii?ANBCT?Sa dea premii pe pile?

    Sunt de acord ca trebuie schimbate enorm de multe lucruri referitoare la situatia culinara a tarii..Enorm de multe.Dar ar trebui sa incepem cu bucatarii.Avem prea putini bucatari educati in gastronomie moderna,in a gati corect,in a intelege ca e mai bine sa ai un meniu scurt cu produse proaspete,decat unul de 10 pagini cu materia prima tinuta in congelator ca vinzi acel preparat o data pe saptamana.Ducem lipsa de bucatari adevarati din pacate.

  26. @Oana, Nora, Radu – multumesc mult, prieteni, asta vrem, implicare, discutii. Asta e primul pas. Vineri seara incep si pasii practici. Si in perioada urmatoare.
    Radu – asta am zis, exista premii acum, dar sunt inca mici (cu tot respectul) sau se adreseaza unei zone mici. Eu visez sa facem Premii Culinare Nationale (le putem numi poate, chiar, Premiile Culinare Nationale Radu Anton Roman) care sa inglobeze cumva, sau sa fie suma acestor actuale premii si sa fie acceptate de toata lumea, cu respect si cu consideratie. Nu pe pile, nu pe prietenii (sigur ca nu pot fi evitate acestea, dar le vad reduse la un nivel care sa nu influenteze major un Premiu National).
    Vine insa si vremea asta, trebuie sa vina!

  27. Din fericire pot sa o contrazic un pic pe Oana. Doar un pic. Pentru ca din pacate trebuie sa ii dau dreptate in mare parte.

    Exista locuri care tin la retete si ingrediente, care-si respecta musteriii, insa exista o multime de locuri in care… in care eu n-as manca niciodata, oricat de flamand as fi. Mai bine-mi fac o salata cu papadie din parc decat sa mananc pe-acolo.

    Intamplarea face sa intru cam in 5 zile pe saptamana in supermarketuri si mai ales in cash&carry. Ce vad acolo ma infioreaza total. Criteriile de alegere a ingredientelor sunt, pentru unii, strict legate de pret. Fara sa dau nume, am vazut o masina de la o celebra tratoria incarcand un bidon de “Sos carbonara praf” – cutie pe care iti zicea ca trebuie sa adaugi nustiucati litri de apa ca sa obtii sosul. WTF?! cata lene sa ai sa faci asta? cat de tare iti poti dispretui clienii? Am sunat de curiozitate acolo si o portie de paste carbonara era 32 de lei. S-o manance ei!

    Discutia e lunga si o sa ne ocupe urmatorii 2-3 ani. Motiv pentru care eu as lasa asta la o parte si m-as apuca de treaba! 🙂 Pentru ca multi gresesc nestiind ca gresesc. Aici trebuie sa actionam!

  28. @Tudosiei: bineinteles ca nu mi-am permis sa generalizez si ca sunt constienta si incantata ca exista si restaurante oneste in Romania! Prea putine :(.

  29. Oana, exact asta trebuie sa facem noi (zic de generatia asta): sa ne bucuram si sa ne folosim de locurile oneste si sa transformam acest “prea putine” in “suficient de multe”. Pentru ca da, chiar daca sunt activ in industria asta si poate ca n-ar trebui sa spun asta, exista prea putine locuri in care sa simti ca oamenii iubesc mancarea pe care ti-o pun in fata. 🙂
    Daca lucrurile merg bine, o sa fie si piata asta mai in regula in cativa ani. Un domn englez imi povestea ca acum vreo 20 de ani Anglia era o bomba din punctul asta de vedere, iar acum e… in fine, unde stim deja ca e! 🙂

  30. Cristi eu salut cu mare drag initiativa ta si ma ofer sa ajut cum si cu ce pot , asa de la distanta eu nefiind in tara dupa cum bine stii. Fac asta pentru ca sunt din tot sufletul omul care nu se intreaba niciodata :De ce ? ci isi spuen mereu :De ce nu ? Nu prea stiu in ce zona se situeaza cu adevarat gastronomia romanesca dar zic ca in loc sa gasim puncte negative si sa ne spunem ca nu se va schimba mare lucru mai bine incercam sa facem ceva constructiv si eu zic ca forta exemplului e cea mai puternica.Deci eu sunt pentru 🙂 .

  31. […] culinara de care trebuie sa va spun si eu neaparat, ca poate n-ati auzit: 1. Cristi a lansat un nou proiect pentru modernizarea Romaniei culinare. Ideile lui suna foarte bine, si deja sunt oameni frumosi implicati – nu strica sa dam si […]

  32. Salut Cristi,
    Raspund si eu acestei intiative, chiar daca cu o intarziere considerabila. Te asigur de sprijinul meu in masura in care este necesar si oportun. In mod particular ma intereseaza subiectul criticilor de restaurante si cred ca aici as putea sa ma implic putin mai mult.
    Daca imi permiti, vin si eu cu o propunere in sustinerea proiectului tau. Propunerea mea are la baza modelul Food Blogger Connect (care se organizeaza anual in Londra si aduna food bloggeri din intreaga lume). Anul trecut am avut ocazia sa particip la acest eveniment, iar anul acesta in Iunie am sa merg din nou. Ideea e aceea de a organiza un eveniment anual, la care sa participe food bloggeri si profesionisti din zona culinara din Romania. Eu sunt convinsa ca putem invata multe unii de la altii: poate unii dntre noi sunt specializati pe fotografie de food, altii au un talent exceptional la scris, altii poate au o vasta experienta in creat retete – sunt o multime de teme care pot fi abordate: de la rolul pe care il are un blogger culinar in crearea de trenduri si schimbarea de mentalitati, si pana la reguli scrise ori nescrise pentru un blog de succes, iar eu cred ca putem coopta atat bloggeri cu experienta cat si sponsori care sa sustina un astfel de proiect.
    Daca crezi ca suna realizabil, eu pot sa pun la dispozitie programul, organizarea din anul trecut, si cea din anul acesta – dupa Iunie – iar daca e cazul, ma pot implica partial in organizare.

  33. […] ambitios proiect de dezvoltare culinara romaneasca. Proiectul (de care am amintit acum doua luni, AICI), mai putin axat pe zona de business, va avea o zona rezervata special chiar pentru toate aceste […]

  34. […] ianuarie 2014 anuntam pe Foodblog.ro un proiect ambitios ce viza diversificarea si modernizarea Romaniei culinare. De ce? Fiindca eram […]

  35. Salutare, am citit articolul, lucrez la Metro (manager clienti Horeca), imi place sa gatesc, am un blog (sunt la inceput cu el, incerc sa invat din mers), imi place fotografia culinara (tot la inceput) si vreau sa fac o scoala de bucatari in Bucuresti, ce imi recomanzi?

    P.S. imi plac ideile din articol.

Mi-ar face plăcere să comentezi articolul.

Te poți și abona la comentarii prin RSS.

Poți folosi următoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>