Home » BLOGGERI GURMANZI, CUGETĂRI CULINARE, HOT

Dare de seama despre reviste, vise implinite, autopromo si articole misto

9 October 2013 BLOGGERI GURMANZI, CUGETĂRI CULINARE, HOT 3,651 views 4 ComentariiTrimite pe mail Trimite pe mail

Pana reusesc sa mai gasesc ceva de scris aici (poate chiar o reteta de supa pe care vreau de mult s-o fac, si am gasit-o zilele astea) am zis sa mai aduc la cunostinta oamenilor cu iubire de gastronomie mici trebusoare importante pentru mine zilele astea.

———-

♦ Cel mai important lucru culinar pentru mine zilele acestea deci fu lansarea numarului 2 (sau duoi, cum ar zice cineva), adica de toamna, cum ar veni&care este, al impresionantei (bai, pe bune ca asa e) reviste vegetariene VEG, creata si crescuta de Andreea Craciun (bravo, femeie!). No bine, v-am zis ca ma tot uit pe multe treburi de cultura gastronomica online, da’ pe bune ca VEG e tare de tot, unde mai pui ca e si in limba romana. Bine, amatorii (nu mai zic de profesionistii) carnurilor vor fi la fel de interesati de aceasta revista cum sunt eu recent de friptura de vita, dar ii treaba lor. Numai ca eu zic ca e misto trendul vegetarian – nu sunt vegetarian, la ce pasiune uriasa am in mine legata de mancare + treaba de jurnalist culinar + treaba de lucrator cu capul si mainile in bucatarie profesionista, ar fi imposibil sa fiu – numai ca am inceput sa apreciez relativ recent treaba ca daca-ti pui un pic mintea la contributie pot iesi chestii spectaculoase cu mancarea vegetariana, iar numarul 2 din VEG despre asa ceva e vorba.

revista

Plus, de admirat ca fiecare poza este foarte, foarte buna, de crapa invidia in mine. Deci la citit si admirat, 100 de pagini spectaculoase de retete si stil de viata culinar sanatos. Bine, cica imi voi da si eu cu parerea in nr 3, de iarna cu zapada ;).

———-

♦ Un alt lucru foarte tare care mi s-a intamplat in ultimele saptamani are legatura cu un om tare bun din SUA, o cheama Dana Juhasz, si unii dintre voi o stiti de pe Facebook. Ei bine, zana Dana m-a ajutat sa-mi implinesc un vis aproape, pe care-l aveam fix din 13 august 2011, ora 21:18, cand l-am intalnit prima oara intr-o toaleta din Stockholm. E vorba de un tablou/desen culinar realizat de Roger Blachon, numit “Chaos in the Kitchen” :D. Asa arata afisul din toaleta barbatilor si mie nu-mi mai venea sa ies din micuta camaruta, de se facuse coada in fata usii de barbati ce voiau a se usura si nu stiau de ce e blocata toaleta cea masculina.

kitchen

Ei bine, doi ani am stat asa cu regret in creier, ca nu se gasea de luat decat din SUA, si taxele postale de expediere de acolo pana aici, prin firma, costau de 5 ori mai mult decat afisul. Si oricat imi placea afisul, neavand norocul de a sta pe munti de bani, l-am pus in hold. Pana zilele recente cand am discutat cu Dana din Michigan: eu l-am cumparat pe net, dar expedierea s-a facut la ea acasa, ca sa fie taxe mici, apoi mi l-a pus la posta normala spre Irlanda. Sper, ca vad ca n-a mai dat nici un semn, cred c-a fugit cu posterul in lume :D. Multumesc mult de tot Dana, crede-ma ca m-ai ajutat sa scap de o mare problema din creier. Pff, cand ma gandesc ca o sa am afisul asta pe perete in curand, si e si mare, 60 de cm pe 90 cm.

———-

♦ Un alt lucru misto de citit, insa doar pentru mine si inca doar cativa nebuni pasionati de jurnalism culinar de calitate, este un articol de care am dat via Chef Thomas Keller (unul din Dumnezeii culinari ai Planetei). Articolul este aici, in populara publicatie de tip imperialist The New York Times, si vorbeste despre cum au inceput micii producatori, dar si restaurantele de clasa, sa-si faca propriul unt de calitate, dupa ce, ani de zile, piata americana era dominata de importul de unt european (si inca este), din niste motive foarte misto de citit. Deci daca v-am atras cumva atentia, hop la citit, daca nu (si inteleg 🙁 ), atunci nu.

———-

♦ In fine, ca sa inchei in fuga fiindca am o zi libera complet, ca sa zic asa, am creat acum doua zile o pagina noua pe acest site, dar e doar despre mine si intru preaslavirea mea egocentrica si narcisista si de sine-iubitoare, amin. E vorba de “Aparitii in media” si, de fapt, ca sa vorbesc serios (desi n-am glumit mai sus), am facut pagina mai mult ca pe un propriu reminder asupra organelor de competenta media unde am aparut in timp eu si acest site de lifestyle culinar. Bine, nu e completa pagina, ca nu gasesc multe inca in laptop, inclusiv articolul si linkul si captura foto din aparitia din FHM de doua pagini de care sunt mandru, din toamna lui 2010. Dar cum mai gasesc prin trecut lucruri sau cum mai apar prin viitor altele, voi updata pagina. Pentru mine si pentru iubitorii de mine (sunteti?).

———-

Va doresc numai bine!

Acest website are si o PAGINA DE FACEBOOK (click aici pentru "Like") in care vei intalni mult mai multe informatii decat cele publicate aici: postari aproape zilnice, poze din bucataria mea, de la locul meu de munca, precum si concursuri sau informatii utile.


4 comentarii »

  1. Suntem.

    Dar iti dai seama ca ai inceput a vorbi foarte ardeleneste (ma rog, scrie) in inceputul articolului? Suferi de mimetism (ca si mine, daca vorbesc cu un oltean o ard cu perfectul simplu, tot la fel daca vb cu ardeleni sau moldoveni, fara sa imi dau seama ii imit).

    Ma bucur pentru poster si sunt foarte “individioasa” pe tine din cauza asta, ca sa stii.

  2. Mersi atunci. Legat de accente, stiu bine, caci e o treaba foarte constienta din motive de iubire de limba romaneasca.

  3. Tulai doamne ce frumos ai scris! No io nici nu ma gandeam ca iti place sa vorbesti asa ca pe la noi 😉 >:D< Ce fain ii posterul ala,m-am uitat si io vreo 10 minute la el. Sara buna,dragule! :))

  4. Fain articol Cristi!! Andreea bravoo!!
    Cristi ma bucur ca ai reusit sa achizitionezi posterul, ce-i drept tare fain este !

Mi-ar face plăcere să comentezi articolul.

Te poți și abona la comentarii prin RSS.

Poți folosi următoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>