Cristi Roman 9 November 2012 HOT, REPORTAJ FOODBLOG 6,602 views 10 Comentarii Trimite pe mail

Bucuresti 2012 pentru mine a fost cea mai incarcata si obositoare vacanta pe care am avut-o vreodata. Frumoasa insa. Dar nu cred ca voi mai face la fel in 2013 sau cand va fi sa mai ajung in Bucuresti. Nu cred ca-mi voi mai programa atat de multe intalniri.

Pai, prieteni dragi, in afara de prima seara, cand am ajuns si am stat cu ai mei, in urmatoarele zile petrecute in Bucuresti am fost doar plecat de-acasa, cu ai mei stand doar 1-2 ore pe zi, maximum. Nu e bine, insa ai mei m-au inteles, sper. Hai sa o luam pe rand, ca multe sunt de scris.

O dupa-amiaza cu prietenii vechi si buni

Dupa ai mei, familia directa adica, prietenii mei vechi si buni au prioritate, nimeni altcineva. Asa ca a doua zi dupa sosirea in Romania, ne-am vazut cu totii acasa la un prieten, S., care nici el nu mai locuieste acum in Bucuresti, ci printr-o tara mica si neutra a Europei. Si-am facut gratare si-am stat de vorba, si ne-am jucat cu copiii, fetite si baietei, si am facut poze. Si am ras si am povestit. Si am mancat, intr-un final (da, ne-a iesit gratarul, desi la un moment dat eram sceptici 🙂 ).

Intalnire cu cativa concurenti de la Top Chef Antena 1

Stiti prietenia mea cu Nico Lontras, pe care l-am vizitat in 2011 la restaurantul pe care il conducea in Tartu (Estonia), si pe care sper sa-l vizitez si in Norvegia, unde lucreaza de la inceputul acestui an. Fiindca Nico este unul dintre concurentii primei editii Top Chef Antena 1, si pe care eu il vad castigator, dar sa nu abuzam de premonitii acum :), am avut chiar o zi intreaga petrecuta cu el. Ne-am vazut prima oara intr-o duminica la pranz, prin oras, pentru a ne intalni si cu o parte din echipa Bucataras.ro, in frunte cu Gusti Roman. Iata-i insa pe Nico si pe Gusti in actiune, iar mai jos o strangere de mana cu Nico pe care eu mereu o simt calda.

Dupa vreo doua ore aici, am plecat cu Nico (avea zi de pauza la filmari) in Centrul Vechi, sa mancam ceva si sa ii asteptam pe alti chefi. Asa ca ne-am asezat amandoi pe terasa Divanului turcesc si am mancat niste lipii cu platouri cu mezze. Care au fost bune. Normal ca n-am ratat si cateva blonde. E vorba insa de blondele Efes.

Apoi ne-am mai invartit prin zona, am intrat la Bonne Bouche pentru a vorbi un pic cu Chef Mihai Zamfira, pe care il vedeti acum tot la Top Chef Antena 1, iar dupa un timp ne-am asezat la Biutiful, un local/pub care mie mi-a placut foarte mult. Si aici am avut ocazia de a-i cunoaste si de a sta de vorba, a rade cu hohote si a bea (multe, multe) multe beri, cu Chef Razvan Alexandru, Chef Johnny Susala, Chef Iosif Stefanescu (de la stanga la dreapta, intre mine si Nico).

Poza e facuta in miez de noapte, cand, dupa berile de la Biutiful, ne-am oprit la doi pasi distanta, la o taverna greceasca (zgomotoasa rau insa, fiindca la 3 metri de noi canta live, cat putea de tare, un batranel grec) si am mancat cate un gyros.

Nu uitati, pe Chef Nico Lontras si restul de chefi din aceste imagini ii puteti vedea in fiecare luni, de la ora 20:30, pe Antena 1, la Top Chef. Ma rog, cati or mai ramane dintre ei pana la finala LIVE din 29 decembrie :). Insa…tineti minte poza asta ;).

Filmari pentru “Sanatatea in Bucate”, cu Marius Tudosiei la DIGI 24

Marius mi-a scris cu cateva saptamani inainte de a ajunge in Bucuresti daca as vrea sa filmam impreuna o editie a emisiunii sale de la Digi 24 (sambata si duminica, ora 12:30). Am acceptat cu prietenie si ne-am vazut in superstudioul pe care si l-a amenajat undeva in nordul Bucurestiului. Am acceptat si fiindca ma leaga o prietenie de cativa ani deja cu Marius, de cand si-a inceput minunatul proiect “Bacania Veche” si cred ca ne “simtim” bine unul pe altul, avem o pasiune comuna pentru mancarea de calitate si facuta cu suflet.

In cazul in care nu ati vazut pana acum emisiunea, in care Marius si cu mine am pregatit o salata mediteraneeana de vinete cu feta dar si burgeri de vita cu dovlecei in lipie de casa, o puteti vedea integral pe siteul digi24.ro – cautati pagina emisiunii Sanatatea in Bucate si apoi emisiunea din 21 octombrie.

Un sushi excelent la Itadaki Sushi

Mircea este un amic cu care ma stiu de vreo 26 de ani, cred, adica din 1986, cand am devenit colegi la Liceul Jean Monnet (se chema insa Liceul Industrial 32 atunci, parca….). Deci colegi de clasa, gurmanzi amandoi – cu aventuri de genul plecat de la ora si “tras” la terasele de langa liceu (cei din Dorobanti stiu de celebrul “OK Deli”) sau la unul din primele fast-food-uri “americane” ce-au existat in Bucuresti – e vorba de Burger Ranch – din Piata Dorobanti.

Intre timp, de vreun an sau poate nici atat, Mircea a devenit proprietar de (mic) local. Se cheama Itadaki Sushi, se afla exact la Piata Floreasca (in spatele pietei), si va spun cu mana pe inima ca am mancat un sushi foarte, foarte bun – si stiti ca vorbesc in cunostinta de cauza – am lucrat un an si jumatate in Dublin intr-un restaurant japonez care servea zi de zi sushi. Mircea si localul sau:

Am inceput cu un ceai verde frumos prezentat.

Am continuat cu mai multe tipuri de sushi, absolut incantatoare.

Am terminat cu o friptura de rata absolut grandioasa.

Si am facut o poza si cu omul care a gatit in sine minunata mancare.

Si am sa va rog sa aveti incredere in mine cand va spun ca ceea ce am mancat la Itadaki Sushi din Piata Floreasca nu e cu nimic mai prejos decat ce-am mancat un an si jumatate, aproape zi de zi, in restaurantul in care am lucrat in Dublin – unde totul era gatit de chefi asiatici.

Preturile nu sunt mici, dar nici de speriat, insa cred sincer, dupa ce-am studiat meniul, ca se pot gasi variante pentru multe tipuri de buzunare. Puteti chiar comanda sushi si pentru petreceri, mese festive, etc. Si nu uitati: in spatele afacerii este un om pe care il cunosc personal de multi, foarte multi ani, si caruia ii stiu pasiunea pentru mancarea buna. Mergeti cu incredere pe mana mea la aceasta recomandare daca va doriti sushi de calitate in Bucuresti!

O masa rapida si buna la Omnivore’s Dilema

Intr-una dintre zile, cand mergeam din intalnire in intalnire, am ajuns la Piata Victoriei si am dat peste Omnivore’s Dilema, un loc micut si intim de care am tot citit (de bine) in anii astia. Am intrat, m-am asezat la o masa, insa m-am mutat rapid la tejghea, fiindca imi place mult ideea de a sta la bar si a manca (sau bea).

Si am mancat o supa de legume interesanta si reusita si am continuat cu o tarta de pui ce avea influente nord-africane. Bun, m-am simtit bine.

O dupa-amiaza excelenta alaturi de Emanuel&cevabun.ro

Am acceptat intr-o dupa-amiaza invitatia lui Emanuel Ciocu, cel care detine cevabun.ro, fiindca ne stim de ceva vreme si fiindca am avut mai multe lucruri de discutat :).

Am si mancat foarte bine la Emanuel acasa si ii sunt recunoscator in special pentru salata de vinete cu ardei copti, absolut senzationala, dar si pentru o salata consistenta greceasca. Au mai intrat in noi si cativa pestisori dar si o carne de porc cu cartofi la cuptor :).

O seara cu Radu Popovici

Normal ca mi-am facut timp sa ma vad si cu bunul meu amic Radu Popovici, pe care il cunoasteti cu totii. Am ales sa ne vedem intr-o seara la restaurantul The Harbour din Piata Amzei, si fiindca am vrut sa o cunosc aici si pe Ioana Istrati, cea care se ocupa de bunul mers al localului (local pe care eu il stiu de cel putin 6-7 ani, de cand lucram la GSP si mergeam uneori sa mananc aici la pranz), dar sa ma vad si cu Ionut Oprea, directorul agentiei de publicitate pe bloguri Standout.
Eu m-am ospatat aici cu o ciorba de potroace si cu pui pe jar facut in sos de mustar. Foarte bun.

Intalnirea fara poze

Si m-am mai vazut, strict culinar, si cu Stela Cristea si Catalin Tenita, doi dintre “conducatorii” Gustos.ro – alt site culinar care mi-a devenit foarte drag si cu care am colaborat foarte bine in acest an (vezi primul meu ebook culinar – downloadat de peste 12.500 de oameni, dar si primul ebook caritabil din Romania, care poate fi cumparat de AICI – MULTUMESC FRUMOS celor 107 inimosi de pana acum). Ne-am cunoscut (in sfarsit), am pus un pic de tot tara la cale, am vorbit de toate cele, chiar si de politica, si am petrecut impreuna vreo doua ore foarte placute.

Imaginati-va, prieteni, ce program am avut in Romania in doua saptamani, daca puneti la socoteala ce v-am povestit aici plus ce v-am relatat in primul episod. Si mai adaugati inca 5-6 intalniri nonculinare pe care le-am mai avut si care nu-si au locul pe acest blog si ma veti intelege, cred, cand spun ca am avut cea mai obositoare vacanta din viata mea.

Si-am ratat-o si pe Mazilique, in ziua cand am fost la sediul GSP de la Romana – ca mai nou Good Food Romania a fost achizitionata de GSP, iar sediul fetelor culinare e acum in aceeasi cladire cu ziaristii sportivi de la GSP, ca cica era plecata din Bucuresti. No bine, mi s-a laudat ca vine ea in Dublin cat de curand sa mancam si noi niste Guinness :).

Va doresc numai bine!