Home » CURS CULINAR, HOT, REPORTAJ FOODBLOG, VIAȚA ÎN DUBLIN

Fotoreportaj Dublin: Targ de mancare sanatoasa + curs la Italian School of Cooking

2 October 2012 CURS CULINAR, HOT, REPORTAJ FOODBLOG, VIAȚA ÎN DUBLIN 7,089 views 8 ComentariiTrimite pe mail Trimite pe mail

Am participat pe la diferite evenimente si am fost in multe locuri in ultimele saptamani in Dublin si am zis ca acum e cazul sa “scap” de ele online, pe blog, fiindca altfel mi-ar sta mult pe creier. Plus ca in curand blogul va lua o pauza mica datorita plecarii in Bucuresti.

Acum cateva saptamani, intr-o duminica, am fost in complexul RDS (acolo unde am muncit o saptamana la final de august), pentru Rude Health – targ de sanatate, cu o parte importanta dedicata si gastronomiei.

Nu este deloc Irlanda patria mancarii si stilului de viata sanatos – insa eu cred ca se misca totusi bine lucrurile, inspre “sanatos” decat spre “nesanatos”. Poate globalizarea excesiva (Irlanda e considerata una din primele 5 tari globalizate din lume) face ca miscarea si curentul “sanatos” sa incerce sa faca pasi cat mai mari, cu succes, intr-o tara sufocata, pur si simplu, de tot ce inseamna capitalism pur. Irlanda, saraca pana acum 30 de ani, s-a dezvoltat teribil gratie taxei corporative mici (12%), ceea ce a facut ca efectiv toate marile companii mondiale sa aiba acum filiale uriase in Dublin.

Dar destul cu macroeconomia politica, sa trecem la Rude Health – expozitia de viata sanatoasa.

Pe langa zeci de standuri cu produse naturiste, solutii cosmetice bio, echipamente, standuri ale cabinetelor medicale, standuri de masaje, acupunctura, etc, au existat cateva zeci de standuri si cu mancare sau cu produse din zona culinara.

Cele mai frecvente mi s-au parut standurile unor producatori mici, particulari, care vindeau dulciuri vegane – gatite la rece, majoritatea pe baza de cacao, cocos, sucuri, etc.

Alte dulciuri raw, insa complet gluten-free.

Dar si mancare “sarata” facuta numai din produse crude oferite de Mama Natura.

E o moda noua acum in Irlanda, cu sucul natural facut din graul tanar, cand este inca verde – o treaba foarte sanatoasa – prin urmare au inceput sa apara si aparatele cu care sa-ti faci singur acasa sucul de “iarba de grau”.

Alte si alte standuri cu dulciuri “sanatoase” :).

Sortimente diferite de faina de calitate, organica, din spelt, etc.

Fiindca era o oferta buna nu am ratat ocazia de a mi se testa nivelul de grasime din organism, grasime viscerala (care e cea mai periculoasa, este cea care se depune pe langa organele interne, deci nu cea vizibila la exterior), etc.

Am iesit relativ bine, cu 22% nivel de grasime (fata de 19,9% maxim admis pentru un nivel optim de sanatate), grasime viscerala de gradul 7 (optim/sanatos este intre 1 si 12, ce e peste 13 este periculos), 19 kg de grasime in mine (fata de 17 limita maxima considerata optima raportata la greutatea mea totala, de 84 kg). Deci ar trebui sa mai dau jos cateva kilograme din grasimea exterioara, insa cea interioara e la un nivel bun, ceea ce m-a bucurat.

Asta si fiindca am vazut mai demult un documentar BBC extraordinar in care se vorbea de grasimea viscerala si in care se arata ca nu e obligatoriu sa fii “gras” – adica asa cum percepem la modul exterior acest lucru – ca sa mori de boli de inima, etc. Adica sunt cazuri in care oameni care la exterior arata “bine” (scuzati termenul, intelegeti la ce ma refer), au constitutie atletica, dar care sufera de diferite boli din cauza grasimii viscerale interne sau chiar mor din aceste cauze.

Apropo, acum o luna si ceva imi masurasem si nivelul de antioxidanti din organism, care mi-au iesit la 35.000. Am inteles ca ceea ce e sub 10.000 este periculos pentru sanatate – adica sistemul imuniar este foarte slabit – iar ceea ce este peste 50.000 indica un sistem imunitar foarte puternic.

Cam atat insa despre sanatate, sa trec la partea gustoasa a blogului – fiindca daca nu v-ati uitat bine, in logo-ul siteului meu scrie “lifestyle culinar, gustos si sanatos” :).

Acum cateva zile am facut un curs culinar de cateva ore in cadrul Scolii Italiene de gatit din Dublin, focusat insa pe pizza/focaccia – deci partea cu faina din bucataria italiana.

Instructorul principal si directorul business-ului este un italian simpatic, Giuseppe, care a fost foarte cuceritor in randul publicului feminin participant, cu mai multe glumite care parca prind prea usor la femei 🙂 (zise invidiosul din mine).

Baiat bun insa, talentat, ne-a vorbit la inceput despre bruschette – si a dorit sa sublinieze in primul rand ca in mod traditional bruschettele nu se servesc oaspetilor cu topping pe ele – ci se servesc cu toppingurile alaturi – pentru ca fiecare oaspete sa-si puna ce doreste.

Noi, participantii la curs, am avut acum la dispozitie cateva sortimente de ulei de masline, rosii, pasta de trufe, pasta de masline verzi, gorgonzola calda/topita, balsamic adevarat, etc. Apropo – am studiat un pic ingredientele puse la dispozitia noastra si am remarcat ca erau de mare calitate.

Dupa aceasta mica gustare am coborat la parterul Scolii, in bucataria profesionala – care arata chiar foarte bine – si in care Giuseppe ne-a explicat rapid ce vom face: blatul de pizza, apoi pizza, apoi focaccia.

Apoi am trecut la treaba, fiindca a fost un curs hands-on. Am fost repartizat la masa de lucru alaturi de patru studente irlandeze, care nu aveau mai mult de 22-23 de ani – saracul de mine :).

Si am facut blatul de pizza (ni s-a explicat ordinea clara a ingredientelor, iar ptr cei care nu stiau – ce efect are zaharul in blat, ce efect are sarea in blat), apoi eu l-am intins.

Colegele mele s-au ocupat de topping-uri.

Ingrediente de mare calitate – chiar am fost realmente impresionat de calitatea ridicata a tuturor produselor folosite.

Intre timp Giuseppe ne-a aratat si alte lucruri inedite, intre care o pizza impletita, dar si una cu cartofi, fara sos tomat si cu niste caciulite de aluat in care am bagat carne de carnati italienesti (apropo, spre bucuria mea, Giuseppe a facut misto de carnatii irlandezi – a zis ca nu intelege cum un carnat in Irlanda inseamna de fapt o pasta fina – ca roman l-am inteles 🙂 ).

Pizza impletita se face dintr-un aluat lunguiet pe mijlocul caruia se pun toppingurile iar coca de pe margine se taie fasii care apoi se impletesc deasupra toppingului de pe mijloc.

Pizza cu cartofi am facut-o si noi la masa noastra, dar nu a fost cine stie. Practic, se folosesc feliute de cartof taiate foarte subtiri, peste care se pune rozmarin, iar la marginile aluatului se fac niste caciulite din coca in care se baga carne.

Pentru focaccia m-am oferit ca voluntar – fiindca nimeni din ceilalti 35-40 de participanti n-a avut curajul sa mearga alaturi de Giuseppe – m-am dus eu :).

La final am asteptat cumintei la masa, alaturi de vin rosu sau alb – impreuna cu colegele am decis sa bem alb – sosirea diferitelor tipuri de pizza facute de noi care s-au copt intr-o bucatarie adiacenta. Am mai stat asa vreo jumatate de ora la taclale si la degustat – cu lumina stinsa si cu lumanari pe mese :).

A fost interesant, am aflat multe lucruri noi, in special despre calzzone – pe care de-abia astept sa o prepar acasa – ca inca nu am facut-o in atatia ani de gatit pizza, dar si despre pasii corecti ai realizarii blatului sau despre folosirea unor ingrediente de calitate, echilibrate si neaglomerate.

Pe Giuseppe l-am batut cam mult la cap, cred ca l-am innebunit saracul – el tot avea un timing interior pe care am vazut ca-l folosea din plin pentru a se incadra in orele cursului si a controla participantii, pentru a nu iesi un haos – eu tot ma bagam peste el si il intrebam despre paine, despre Italia, am vorbit despre Italia si Romania si l-am intrebat de unde a cumparat niste tablouri/desene de pe pereti, cu tema gastronomica, realizate de canadianul Will Rafuse (AICI imagini pentru cei interesati de elemente de decor culinar).

Cam asta a fost cursul italian de pizza si nu numai.

Va doresc numai bine!

Acest website are si o PAGINA DE FACEBOOK (click aici pentru "Like") in care vei intalni mult mai multe informatii decat cele publicate aici: postari aproape zilnice, poze din bucataria mea, de la locul meu de munca, precum si concursuri sau informatii utile.


8 comentarii »

  1. Cateva condimente presarate peste o viata in care munca e pe primul plan.Nu stiu cum se numesc condimentele alea irlandeze de 23- 24 de ani dar cred ca nu mi-ar folosi la nimic .

  2. Multumim pentru frumosul articol. Multe informatii, fotos bune de mancat 🙂 Vrem si noi asa ceva in tara!

  3. Daiana – parca am vazut ca se mai fac din cand in cand si prin Bucuresti, si nu numai, astfel de manifestari. Stiu ca Ligia Pop mai face uneori astfel de showuri sau demonstratii.

  4. Foarte interesant articol; imi pare rau ca nu ajung sa citesc intotdeauna articolele tale,dar atunci cand o fac nu numai ca aflu o multime de lucruri noi si interesante,dar ma si molipsesc de entuziasmul si energia ta .Iti doresc o vacanta placuta!Si Sarbatori Fericite!
    Mihaela

  5. Cristi, iti doresc un 2013 plin de realizari, fericire si multa sanatate!

  6. @Mihaela – multumesc mult de tot, La Multi Ani!
    @Laura – Multumesc mult si la fel, Laura! Al tau cu siguranta va fi mult, mult mai bun! Toate bune!

  7. paradisul pe Pământ.
    Supper experiență. Mulțumim că o împărtășești cu noi.

  8. M-ai distrus cu dulciurile raw, o sa visez la ele toata ziua. Arata foarte bine toate, dar sunt curioasa ce gust au. Pe care le-ai incercat?
    La cursul de bucatarie italiana, mi-a placut cum l-ai prins in prima poza pe Guiseppe, cum gesticula el in mod specific italienilor 🙂
    Foarte interesant si partea cu bruschettele, se vede ca ai aflat multe. Mersi ca le-ai si impartasit cu noi.

Mi-ar face plăcere să comentezi articolul.

Te poți și abona la comentarii prin RSS.

Poți folosi următoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>