Home » FOODBLOG IN VALENCIA, HOT, REPORTAJ FOODBLOG

Jurnal de Spania 6: Valencia – paella si horchata

23 August 2010 FOODBLOG IN VALENCIA, HOT, REPORTAJ FOODBLOG 13,337 views 4 ComentariiTrimite pe mail Trimite pe mail

Inchei astazi calatoria culinara din Spania cu episodul valencian dedicat paellei, preparatul simbol, dar si horchatei – o bautura de care, recunosc, nu stiam nimic pana sa ajung in Valencia.
Bun – paella…….n-as mai spune nimic despre acest preparat, fiindca sunt convins ca ati gustat macar o data in viata asa ceva si stiti despre ce vorbesc. Am sa va spun, inainte de a prezenta experienta mea din Valencia legata de paella, ca nu am dorit in Madrid sa mananc asa ceva  – stiam ca Valencia e, de fapt, regiunea simbol a Spaniei in ceea ce priveste acest fel de mancare.

Zis si facut: dupa 3 zile in Madrid fara paella, si dupa o prima seara in Valencia tot fara ea, a doua zi,  intr-o seara calduroasa din centrul vechi al orasului, am descoperit un local/terasa excelent (eu cand spun excelent legat de un local inseamna ca mancarea e excelenta, serviciile sunt bune spre foarte bune, locul arata cel putin decent, iar experienta de la final e una pozitiva).

Si fiind prima seara de testare a paellei am inceput chiar cu Paella Valenciana – poate cea mai renumita si recomandata paella din cele cunoscute. Pe baza de carne de pui si de iepure, cu fasole verde si fasole boabe, preparata la cuptor in vasul special, paella valenciana a fost robusta, bine inchegata, atent pusa cap la cap si……..da, foarte gustoasa si reusita.

Majoritatea localurilor din Valencia care servesc paella te obliga sa comanzi o paella mare pentru doua persoane, rare localurile in care se ofera paella la portie. Ceea ce vedeti mai jos, suficienta chiar si pentru patru oameni, a  costat €24.

Si fiindca paella de aici a fost excelenta, in comparatie cu alte intamplari, relatate mai jos, am revenit in ultima seara pentru a incerca paella cu fructe de mare. Buna, la fel de bine facuta (poate doar usor mai uscata), insa am ramas cu creierul setat pe paella valenciana din prima seara – fara loc de intors.

In alte locuri, acolo unde am mancat de pranz si unde se servea si paella pentru o singura persoana, experientele nu au fost memorabile, ci cumva mediocre.

In fine, tot legat de paella, intr-una dintre zile am ajuns in localitatea El Palmar (7 km de Valencia), care se afla exact langa imensul lac Albufera, o zona interesanta si despre care se spune ca ar fi leaganul paellei – de aici a inceput totul. Cand am ajuns, undeva pe la 1 ziua, era o caldura absolut incredibila, ne-am invartit vreo ora si ceva prin micul sat El Palmar, plin de terase in centru, ne-am uitat un pic la lac, am gasit casele traditionale triunghiulare cu acoperis de stuf, inca locuibile, si am mancat o paella……….proasta. Fara cuvinte. Ghinion!

Dar iata insa si imaginile de care va spuneam, cu casele traditionale din El Palmar si cu imensul lac Albufera. Ce e spectaculos aici e ca micuta localitate e inconjurata de plantatii de orez, care o duc bine gratiei apei lacului.

Apropo de paella, Valencia e orasul din care trebuie sa va luati, daca doriti, vasul in care se prepara aceasta specialitate. Preturile sunt extrem de mici (€3-4 vasele de patru persoane de calitate medie, si €8-9 euro cele de calitate ridicata – am luat un astfel de vas pentru la Dublin, cu fund dublu si foarte greu, in jur de 3 kg), gratie abundentei de astfel de produse.

Si acum sa trec la partea finala, dedicata bauturilor din Valencia, insa pana atunci, pentru publicul masculin al siteului (da, minoritar 🙂 ), o poza speciala. Da, ne plac femeile care beau bere, corect 🙂 ?

Si nu am bagat chiar intamplator poza de mai sus, fiindca am sa va vorbesc un pic despre bauturile din Valencia, adica cele in afara de vin sau de bere, oricum excelente in Spania. E vorba mai intai de Aqua din Valencia, de care citisem ceva, dar de care insa nu am fost deloc impresionat. Pe scurt, aqua din Valencia reprezinta un amestec intre suc de portocale, gin, vodca, zahar, sampanie. Sau doar unele din acestea, dar mereu suc de portocale. Insa….neconvingator, slaba experienta.

Insa revelatia, si chiar cred, descoperirea principala a calatoriei din Valencia,  avea sa se cheme horchata (orxata).  Bautura a fost introdusa de musulmanii care au ajuns in regiunea Valenciei in secolul 8. Horchata se prepara in principal din alunele numite chufas (tigernuts in engleza, in romana nu stiu echivalentul), apoi cu apa, zahar. Consistenta e de lapte, gustul e dulceag, usor pamantiu de la alune. Se serveste rece. Prima experienta cu horchata am avut-o in Madrid, pe o terasa cu vedere uluitoare, langa o vale imensa. Buna, insa…..

…..in Valencia, patria horchatei, lucrurile au stat excelent. Horchata se serveste alaturi de farton(s) – un baton pufos si dulce  care se baga in bautura. Prima horchata am avut-o in Mercado Central. Pretul, mic: €1,50 pentru un pahar de 300 ml.

Un loc important in care am savurat cu adevarat o horchata rece, pe caldurile de afara, a fost Horchateria de Santa Catalina, fondata in 1897, pe care o veti gasi pe unul din colturile pietei centrale a orasului, in care se afla si Catedrala.

Cam asta a fost calatoria valenciana, sper ca v-au placut toate cele trei episoade dedicate (AICI aveti 1, AICI aveti 2), dar si cele trei din Madrid (AICI e primul, AICI al doilea, AICI al treilea).

Acest website are si o PAGINA DE FACEBOOK (click aici pentru "Like") in care vei intalni mult mai multe informatii decat cele publicate aici: postari aproape zilnice, poze din bucataria mea, de la locul meu de munca, precum si concursuri sau informatii utile.


4 comentarii »

  1. Perfect adevarat cu paella (adica aia e varianta originala, multe sunt ca pentru turisti sau ca pentru localnici). Mai sunt restaurante ascunse (in Nazaret de exemplu) unde gasesti niste nebunii de specialitati locale in bombe in care nu calca picior de turist, cu pesti sarati si afumati cu migdale fripte.

    Cat despre Albufera, barcagiul (daca ati fost la acelasi) stia totul despre istoria locului, cum a fost transformat dupa venirea arabilor, cum s-au format insulele pe aluviuni, ce pasari sunt, era foarte atent si cu un bagaj impresionant de cunostinte despre zona.

    In El Palma am fost sfatuiti sa nu mancam, se pare ca bine.

    Horchata mie nu mi-a placut in schimb am fost placut impresionata de Pacharan, seamana cu visinata de la noi.

    Oricum Vale si Barce sunt orase de care nu te poti plictisi.

    Felicitari sincere pentru reportaje, mi-a facut placere sa revad locurile.

  2. Prima oara am mancat Paella, n-o sa-ti vina sa crezi, acum 30 de ani. Da, ai auzit bine. La scoala invatam lb spaniola, iar in manual erau date retetele pt tortilla si paella. Le-am incercat pe amandoua. Nu eu, ca eram un tasti-basti, insa eu am tradus si mama a gatit. A fost buna, insa nu nemaipomenita.
    Acum 10 ani am mancat in Londra, la un restaurant spaniol in Canary Wharf. Mult mai buna, evident si exact cum ai zis, dintr-o portie am mancat 4 persoane si a mai si ramas.
    E clar ca o paella la mama ei acasa trebuie sa fie deosebita. Eu astept s-o vad pe cea in varianta Roman…a a la Dublin 😉

  3. @aphextwinz – multumesc.
    @emiru – eu am mancat prima oara paella acum vreo 10 cred :). m-ai luat bine :). Eu ti-am zis, hai, veniti, va asteptam :).

  4. buna cristi,
    am petrecut 2 saptamani in spania (alicante) in la marina ,ai dreptate nu in toate locurile gasesti paella de calitate,in schimb am gasit destule restaurante englezesti (f.multi englezi se muta in spania for good) si in schimb am mincat un breakfast englezesc mishto.crevetii in ulei de usturoi mi au placut cel mai mult …mi am luat si eu un vas special sa fac cind ajung acasa(acasa fiind anglia unde locuiesc de 2 ani) am sa iti trimit curind ceva poze cu food din spania ,unde am mincat.pe curand

Mi-ar face plăcere să comentezi articolul.

Te poți și abona la comentarii prin RSS.

Poți folosi următoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>