Jurnal de Spania 4: Valencia – peste, fructe de mare si legume la grill
Cristi Roman
11 August 2010
FOODBLOG IN VALENCIA, HOT, REPORTAJ FOODBLOG
3,850 views
14 Comentarii
Trimite pe mail
Valencia, dragi prieteni, a fost obiectivul principal al vacantei din Spania, nu Madridul. Am vrut Valencia fiindca am dorit sa ajungem la mare, in primul rand, si apoi sa fim la un oras maritim, pentru peste si fructe de mare. Si cum in prima seara, vineri, metroul a circulat pana la 2 noaptea, am iesit in oras in cautarea marii. Am gasit-o, apoi cu foamea in stomac am cautat un local.
Erau putine – eram intr-un cartier clasic, nu eram in zona turistica. Si ne-am asezat la o terasa/bomba de cartier, pe care am vazut-o plina ochi insa. Sa fi fost vreo 12 noaptea cand am cerut scurt pulpo a la gallega (caracatita pe grill, cu ulei de masline si paprika presarat), dar si o pizza iberica (eu sunt vinovat, in orice vacanta trebuie sa fie o pizza, recunosc fara rusine, dar mereu caut sa fie cat mai locala, din ingrediente locale), plina de chorizo, serrano si fuet – mezeluri de baza. Pulpo a la gallega a venit amestecata cu niste cartofi copti frecati cu usturoi. Exceptional, iar pizza a avut o prezentare deosebita, pe langa gustul excelent.
Dar asta a fost doar prima seara, fara mari incercari deosebite, mai mult a fost sa ne stingem foamea. Sa nu credeti ca v-am chemat pe Foodblog ca sa va vorbesc de pizza in Spania 
.
Mai departe – mai jos aveti o serie de tapasuri sau preparate incercate in diferite ocazii, de la serile calduroase din oras, petrecute la terase deschise pana noaptea tarziu, pana la calamarii mari facuti pe grill de la Oceanarium (cel mai mare complex acvatic din Europa).
Sepia pe grill:
Mezeluri locale, plus queso de manchega (cascaval de capra, exceptional), plus ensalada russa:
Calamarii pe grill din Oceanarium:
Din nou sepia si ceva caracatite mici la gratar, cu salata:
Un somon prost 
, nu ma intrebati de ce l-am luat, de parca nu veneam din Irlanda, una din patriile lui…Mai gresesc si eu . De fapt, daca-mi aduc aminte bine, eram la o terasa cu meniu de €10, si la felul principal somonul mi s-a parut tentant, n-am vrut carne clasica sau altceva.
Un gazpacho de pranz, servit cu castraveti si crutoane, foarte gustos:
Un mic intermezzo cu imagini din Valencia, sper sa va placa: Catedrala din centru si unul din turnurile orasului:
Doua tapasuri exceptionale, consumate in Mercado Central, in picioare: ciuperci la grill, cu usturoi, patrunjel si ulei de masline, si caracatite mici, tot pe grill, cu patrunjel si usturoi. Si privirea mea usor gay (no disrespect, din contra). Si nu, nu bagam caracatita mica in freshul de portocale, nu va panicati. Oricum, doua tapasuri mari (raciones), doua freshuri de portocale = 7 euro, impecabil.
Si acum una dintre mesele care mi-a umplut cel mai mult sufletul de bucurie. Simpla dar speciala pentru mine, pentru modul in care vad eu, in prezent, o masa. Si stau sa ma gandesc ce insemna pentru mine o “masa buna” acum niste ani. Nici o legatura cu prezentul.
Eram intr-o zi, pe la 2 sa zic, pe langa Mercado Central, si ne-am asezat la o terasa pe care o mai vazuseram. La strada, cu vreo 8 mese metalice. Muream de cald si dupa doua minute de ochi aruncati pe meniu, am stiut: pulpo a la gallega (€10) si pimientos a la padron (€5,50).
Dati-mi asta cand ma vedeti si ma faceti fericit. Nu-mi dati altceva, nu-mi dati carnuri, nu-mi dati farfurii pline, nu-mi dati decat niste ardei pe grill si fructe de mare, cu ulei de masline, si am sa va iubesc pe viata .
In ziua in care am ajuns la El Palmar, langa lacul Albufera, la 7 kilometri de Valencia, locul de nastere al paelliei, ne-am oprit sa si mancam, si, pe langa paella de care va voi vorbi in zilele urmatoare, am luat o specialitate locala, si anume all i pebre (țipar la cuptor, gatit timp de 6 ore la foc mic, cu usturoi, cartofi si paprika).
Inainte, din partea casei, o salata banala de rosii adevarate, cu ulei de masline. Si poate va mirati ca pun o astfel de poza, dar pentru mine, dupa 2 ani jumatate de Irlanda, cu rosii care nu au soare suficient, a fost o revelatie sa mananc asa ceva, si am mancat in 4 minute tot, cu paine intinsa prin sosul format de la ulei si zeama rosiilor . Trebuie sa multumim naturii mai des pentru ceea ce ne ofera cu dragoste, iar daca locuiti in Romania si aveti inca la dispozitie rosii de tara, crescute natural la soare, dati-le dracu’ pe alea din magzine.
In fine, ca incheiere pentru acest prim episod din Valencia, va voi lasa in compania unor sardine la grill. In Barcelona, in 2007, am facut cura de sardine la grill. Aici, din pacate, nu au fost foarte prezente: totusi, in ultima seara a iesit in fata, chiar langa Catedrala orasului, un local numit “A la Sardineria” .
Si am luat cel mai simplu preparat posibil, din meniul de 8-10 preparate pe baza de sardine (deja era tarziu si mancasem deja, oricum, in alta parte, dar muream de pofta), adica am luat sardine la grill. Excelente, dar cele din Barcelona, din Port Olimpic, sunt standardul dupa care ma ghidez in viata.
In episodul 2 va voi duce la Mercado Central, o piata-hala imensa, istorica, situata in centrul orasului, plina de viata si de mancare buna, de legume si fructe de calitate, de peste si de fructe de mare, de carnuri si condimente. Si daca sunteti cuminti, va voi spune si despre horchata – bautura racoritoare locala, laptoasa, rece si dulce, facuta din chufas – niste alune care cresc in regiune.
Viata buna va urez, prieteni!
Mda, fara cuvinte. Sincer, ce poate fi spus?
N-or fi ca cele din Ro., dar pe-aproape.
Si-s cu tine referitor la simplitatea unei mancari. Total, 100%.
Si cand vii la NY sa vii cand e sezon de rosii, ca acum de ex.
12 August 2010 la ora 01:00