Jurnal de Spania 3: Madrid – churros si ciocolata calda
Cristi Roman
8 August 2010
FOOD BLOG ÎN MADRID, HOT, REPORTAJ FOODBLOG
3,324 views
14 Comentarii
Trimite pe mail
Intr-una din cele trei nopti madrilene, dupa ce-am zacut la o terasa din zona Tribunal/Bilbao, sa fi fost cam 1 cand am zis, deodata, hai sa mergem acum, cu metroul, sa mancam churros cu ciocolata calda, in “the place”, adica Chocolateria San Gines, infiintata in 1894. Si-am ajuns pe la unu jumate’ noaptea, localul fiind deschis pana la 6 dimineata 
. Churros sunt facuti dintr-un aluat in genul gogosilor, nu sunt foarte dulci, dar totusi pe genul asta, si se servesc, traditional, alaturi de ciocolata calda, sau chiar inmuiate in aceasta.
San Gines nu e o teapa turistica, iti ia ceva timp sa o descoperi, chiar cu indicatii precise in mana, e ascunsa pe o straduta care da din alta straduta. Localul e mic, am numarat 6 mese doar, iar chelnerul, un tip sud-american bondoc si bine indesat, extrem de manierat, dar nu la modul scortos, ci intocmai ca si chelnerii din Paris, sigur pe el si elegant, intr-un costum alb din cap pana in picioare si ca manusi . Imi pare rau acum ca nu i-am facut poza.
Si din categoria “Cristi Roman cu ochii in farfurie”, nu puteam sa lipsesc nici de aici .
Toata distractia cred ca ne-a costat undeva pe la €7-8, cu cele doua ciocolate si o portie maricica (pentru ora 2 aproape imensa chiar 
) de churros .
Ramanand in categoria churros, am mai mancat in alta parte, pe fuga, dar ciocolata calda a fost aproape zeama chioara, de automat, ceea ce cred ca puteti observa usor din poza de mai jos.
Mai departe acum…. Unde am vazut localuri care aratau bine la exterior, e adevarat ca nu am intrat in interioare, dorind prea mult sa stam afara, la terase, dupa anii petrecuti in Dublin, am facut si ceva poze. Iata doua-trei cu ce mi-a placut in Madrid, ca restaurante / magazine.
Si o terasa clasica din Plaza Mayor, una din pietele publice pietonale de baza ale Madridului.
Si un porumbel aflat la masa de pranz .
In fine, regretul cel mare: am plecat setat din Dublin sa iau masa la Botin – cel mai vechi restaurant din lume (anul 1725), cel putin conform Guinness (frumos nume ) Book. L-am gasit intr-o dupa-amiaza, am zis ca ajung a doua zi, iar a doua zi……stiti cum se intampla, pur si simplu……intervine altceva sau nu apuci. Era si ziua plecarii spre Valencia. Si uite cum nu am mai luat masa la Botin, care se mandreste cu o specialitate: roast suckling pig (purcelus de lapte la cuptor).
Cam asta a fost Madridul, in cele 3 episoade, in cele 3 zile petrecute acolo. Saptamana viitoare va voi povesti despre specialitatile de paella din Valencia, despre bauturile locale (horchata, aqua di valencia), despre pulpo a la gallega, despre o piata extraordinara, Mercado Central, sau despre tot universul fructelor de mare.
Toate bune, prieteni!
churros astea arata foarte bine…o sa le trec pe lista “things to try” alaturi de pasteis, pe care nici acum nu am reusit sa le gust; la magazinu portughez de cate ori ajung numai are
8 August 2010 la ora 09:52