FOTO: O calatorie mica prin Irlanda
In ultimele saptamani poate am scris mai putin, insa s-a intamplat acest lucru si fiindca am avut oaspeti timp de o saptamana, o fosta colega de facultate si sotul ei, veniti in vacanta din Bucuresti, apoi oarecum prins cu activitatea principala care imi umple frigiderul, plus o zi de nastere intre prieteni – si uite asa trece timpul
.
In fine, pana voi avea iar chef de gatit&pozat (de “doar gatit” am mereu
) m-am gandit ca poate unii dintre voi ati fi interesati, asa cum mi-ati aratat in alte cazuri, sa vedeti cum mai decurge viata prin Dublin si prin Irlanda, si sa va mai arat una-alte de pe la noi, asadar.
Prin urmare, aveti mai jos 5 capitole legate de locurile in care am fost in ultimele saptamani (fara a fi vorba neaparat de food) sau incercarile culinare pe care le-am mai facut prin casa dar nu le-am considerat asa de importante incat sa le dedic un capitol separat
.
Cliffs of Moher, vestul Irlandei
Pe 13 iunie, intr-o duminica, am plecat patru oameni la 8 dimineata din Dublin, cu masina, si ne-am oprit la Cliffs of Moher, in vestul Irlandei, la 220 kilometri disanta. Cliffs of Moher este un monument natural, realizat in peste 300 de milioane de ani (e in continua formare, oarecum), iar din 2007 a fost introdus in mod oficial in circuitul turistic irlandez, amenajandu-se corespunzator si zona. Un milion de turisti vin aici anual, dupa Fabrica/Muzeul Guinness din Dublin fiind cel mai vizitat obiectiv al Irlandei.



Apropo – a batut un vant absolut teribil, cred ca a fost cea mai dura experienta de acest gen de pana acum din viata mea. Bine ca inca mai am 80 si ceva de kile, ca altfel aveam mari sanse sa aterizez in Ocean, printre stanci, de la furia vantului
. Oricum, daca ajungeti in Irlanda, sacrificati-va o zi sa ajungeti, din Dublin si inapoi, la Cliffs of Moher, fiindca peisajul e extraordinar. Plus ca vedeti vestul Irlandei, care e the real deal.
Johnnie Fox’s Pub
De curand am fost a treia oara la Johnnie Fox’s Pub, situat in Muntii Dublinului, la vreo 30 de minute de mers cu masina din oras. Mai fuseseram aici de doua ori, la final de an 2007 (cronica de pe fostul PapaBun AICI), si o data anul trecut. JFP dateaza din anul 1798 (!) si este pubul aflat la cea mai mare altitudine din toata Irlanda. Treaba buna e ca, odata cu recesiunea, au scazut preturile simtitor aici (desi nu erau mari nici pana acum, dar nici mici).


De aceasta data eu m-am desfatat cu miel facut la foc mic la cuptor, exceptional de fraged si de gustos (de la €15.95 acum a ajuns la €11.95). In alte poze aveti un starter de somon irlandez (de la €8.50 a ajuns acum €5.95), dar si trei deserturi facute tot in bucataria de la Johnnie Fox’s: clasica si mereu delicioasa Bannoffi (poza 3 de la dulciuri), apoi New York cheesecake Johnnie Fox’s Style (poza 1) si Homemade Apple Pie. Toate reduse si ele de la €5.95 la €3.95!
Daca ajungeti in Dublin, nu ratati o masa la Johnnie Fox’s Pub, atat pentru decor, dar si pentru insemnatatea locaului si pentru mancarea civilizata si gustoasa.





Si da, se canta muzica traditionala aici. In seara in care am fost noi, baietii si-au inceput numarul insa dupa ce s-a terminat meciul Anglia – SUA 1-1 (mare bucurie in pub pentru egalul englezilor
).

Howth
A doua zi dupa Cliffs of Moher, dupa vreo 8 ore de condus (cred ca am condus intr-o zi, ca numar de kilometri, cat am condus un an in Dublin
), am plecat relaxati in Howth, peninsula superba situata in nord-estul Dublinului. Mic port pescaresc, port de yachturi, dealuri si coline verzi cu vile de milioane de euro si un turn de piatra vechi de 500 de ani – cam asta e de vazut in Howth, una dintre cele mai pitoresti cartiere ale Dublinului.


Aici am bagat in stomac traditionalul fish&chips de la Beshoff’s (alaturi de Leo Burdock, Beshoff’s e cel mai recomandat f&c din Dublin, mergeti pe incredere, daca ajungeti aici), cu fishul facut din cod proaspat si cartofii taiati de mana.

Evident, nu putea lipsi Guinnessul din vizita in Howth, si de fiecare data il beau in acelasi loc
, la Pier House Pub.

Iar apoi, sus pe deal, de langa un Martello Tower (asa se numesc toate turnurile de acest fel din zonele de coasta ale Dublinului, construite in scopuri de prevenire si de aparare acum sute de ani) transformat intre timp in muzeu de Vintage Radio, ne-am relaxat vreo 15 minute pe iarba, privind portul de yachturi de jos si mestecand iarba (cazul meu
). In final, am cumparat macrou si midii proaspete pentru acasa, ieftin totul.

La gratare
Cand ne adunam la gratare la fostele noastre gazde eu ma ocup de gratare. Si o fac bine, mi se spune mereu
. De data asta, fiind ziua gazdei, am lucrat cu materialul clientului si am pus la sfarait niste frigarui de berbecut, niste antricot de vita, niste miel, mici si ceva porc, daca-mi amintesc bine. In a doua poza vedeti un mic secret “murdar” de-al meu: de fiecare data imi place sa-mi fac cateva felii de paine pe caldura carnii care se face la gratar. Foarte gustos, n-am ce zice
, healthy nu prea, insa stiti ca nu sunt taliban ci mai degraba gurmand.


Diverse
In fine acum, prima poza reprezinta o prajitura pe baza de rubarba si branza de casa, pe blat dulce facut din faina de naut, apoi a doua poza este noul nostru vas de pamant, care s-a comportat foarte bine, cand am preparat un tajine pentru prieteni, si exceptional cand am facut o mancare clasica de varza cu carne.


Va dorim un weekend linistit si fericit alaturi de dragii vostri!


eu la Howth era sa raman pe coclauri, pentru ca trenul m-a dus ok, dar la intoarcere n-am mai reusit sa ma urc in ala care trebuie si a trebuit sa cobor intr-o gara din mijlocul campului, unde am stat cam 1 ora pana sa apara cineva care sa ne spuna ca mai e un tren (ultimul, ca era duminica), dar dupa inca juma’ de ora
)
25 June 2010 la ora 12:34