Nu ştiu ce se întâmplă toamna în alte ţări, dar la noi, în loc să numeri noile meniuri de sezon şi localurile bune, le numeri pe cele neinspirate, asta ca să mă exprim elegant. Şi uite cum într-o seară friguroasă şi ploioasă de noiembrie, decis să găsesc un local cu specific belgian care să-l concureze pe mult prea cunoscutul Waterloo, am ajuns la Bruxelles. La Bruxelles de Calea Floreasca, mă înţelegeţi.
Localul nu arată rău, e realizat pe structura unui pub, încărcat cu lemn şi decoraţiuni. Dacă reuşiţi să faceţi abstracţie de ştirile Europa FM (n-am nimic cu ele, dar era seară de sâmbătă în restaurant….) care se aud la instalaţia de sonorizare din oră în oră sau să treceţi peste serviciile unui chelner care nu-şi notează comanda, deşi i se cere acest lucru, apoi revine să-şi ceară scuze şi să noteze dorinţele, ei bine, puteţi trece la partea importantă: mâncarea.

După un studiu aprofundat asupra meniului (care se declară belgian şi franţuzesc), comandăm. Decidem să începem cu două gustări: fantezii de blinis cu somon fumé (blinis este o clătită de mici dimensiuni, dar mult mai groasă) şi creveţi în sos Diablo. Blinisul (25 lei) a fost fad, altoit cu clasicul somon fumé din supermarketuri şi îmbălsmămat cu iaurt dres cu capere, pe pat de felii de lămâie. E drept, o calitate avea: era o….simplă gustare, deci corespundea meniului. Creveţii în sos Diablo (40 lei) aveau să vină la masă împreună cu un orez nespecificat în meniu. De băut, am ales să asortez această gustare cu o sticlă de Leffe.

Trecând apoi la partea serioasă a mesei, am ajuns la berbecuţul Grand Bretagne (foto mare, sus): trei cotlete făcute la grătar şi trecute apoi prin sos cu mărar, recunosc o alegere inspirată. Lângă, un cartof copt în staniol şi îmbogăţit în interior cu oleacă de sos alb. Aici am decis să asortez mâncarea cu un pahar din vinul casei, o Fetească Neagră de Dobrogea. Ca fel principal, la masa noastră a mai apărut un piept de curcan în sos gorgonzola. Curcanul, atent împănat şi corect gătit, nu era prea cinstit de însoţitorul său, sosul, care a dat oareşce semne de ingrediente din borcănaşe. Sper doar să mă fi înşelat.

În fine, o ultimă încercare avea să fie una dintre cele mai mari dezamăgiri: salata andaluză. Ca în bancurile cu radio Erevan, n-avea orez, în schimb plutea în bulion. Amestecul de foi de salată şi de somon fumé, garnisit cu felii de lămâie, a fost stropit din plin cu un sos roşu clar de borcan.
Pentru că hotărâserăm să încheiem seara ceva mai îndulciţi, am comandat şi desertul: măr copt acoperit cu dulceaţă şi miez de nucă. Nimic de reproşat, cu excepţia faptului că mărul fusese copt cu tot cu coajă, care a trebuit îndepărtată. Şi am plecat, cu un gust amar fiindcă n-am reuşit să găsesc un concurent pe măsură pentru Waterloo. Păi şi eu, auzi, să caut Bruxelles-ul în Bucureşti…

Nota de plată:
Blinis cu somon fume 25 lei
Creveţi sos Diablo 40 lei
Salată andaluză 25 lei
Berbecuţ Grand Bretagne 28 lei
Leffe 12 lei
Pahar Fetească Neagră 7 lei
NOTA LUI ROMAN: 5,90

Contact: Bruxelles, strada Chile 10 (lângă Spitalul de Urgenţă), tel 231.22.83. O masă pentru două persoane: în jur de 150 lei