Home » CHEFI, CUGETĂRI CULINARE, HOT

Ce-am mai invatat din meseria de bucatar: o mica discutie generala despre bullshit

24 July 2015 CHEFI, CUGETĂRI CULINARE, HOT 4,190 views Nici un comentariuTrimite pe mail Trimite pe mail

Bun, se pare ca genul asta de subiect – aparut dupa mai multe zile de ganduri – imi apare in minte o data la cateva luni. Meseria de bucatar – ce-o fi asta, ce-o fi atat de special la acest job? Probabil nu multe, probabil e un job cu minusurile si plusurile sale, precum majoritatea (optimistul din mine spera ca or fi cateva joburi in care plusurile sa fie o mare majoritate).

Iata ca deja au trecut mai bine de patru ani de cand lucrez in bucatarii profesionale iar in curand trei de cand sunt doar bucatar. Nu e mult deloc, nu e nici chiar putin, cred ca sunt undeva la 40-50% din ce ar trebui sa ajung, daca voi ramane in zona asta. Pe de alta parte, anii astia sunt o experienta formidabila pentru orice altceva am de gand sa fac in industria culinara (fiindca da, macar de asta sunt destul de sigur pe mine: in industria culinara ma vad pentru restul vietii, am fost infectat, e clar).

Daca anii astia am mai vorbit despre cresterea respectului pentru meseria de bucatar si in Romania – dupa ce zeci de ani a avut o conotatie mai putin fericita, si inca mai are / si sper sa fi contribuit si eu cu macar 1% la cresterea respectului pentru aceasta meserie formidabila – si am tot pus in discutii termeni precum respect, iata ca acum, astazi, imi vine sa scriu despre altceva, despre un element pe care l-am simtit cum creste si in mine, in ultimul timp.

Apropo de a avea sau a nu avea respect pentru meseria de bucatar – lucruri venite din partea oamenilor care activeaza in joburi total diferite, am doar urmatoarele de spus, fiindca mai multe nu mai e cazul, deja il consider un subiect fumat. Si ce am de zis suna asa: celor care cred ca meseria de bucatar e pentru oameni prosti, e sortita celor care nu au invatat in liceu, e destinata celor din “paria” societatii, le spun doar atat: sunt foarte, dar foarte prosti. Fiindca isi dovedesc limitarea (in a intelege termeni precum pasiune, diversitate) si superficiali (fiindca se considera, sau pe jobul lor, drept buricul Pamantului).

Da, exista oameni foarte slabi (profesional, spiritual, uman) in meseria de bucatar insa spuneti-mi cu mana pe inima si cu toate cablurile in creier fixate bine, ca in joburile asa-zis superioare (banci, finante, marketing, etc) nu se gasesc deloc oameni slabi profesional, spiritual si uman. Pe subiectul asta a vorbit un pic, insa excelent, colegul Viorel AICI, intr-un nou articol despre experienta de la Le Cordon Bleu.

Si cam gata, ca obosesc cu discutia asta despre lipsa respectului pentru o meserie in sine, nu neaparat pentru cea de bucatar.

Bullshit in bucatarie si in viata de zi cu zi

Astazi insa as vrea sa vorbesc despre altceva ce apare puternic in viata unui bucatar profesionist: cred ca e vorba de lipsa bullshitului, adica de lipsa ipocriziei&falsului, pe scurt. Bucatarii cu ceva experienta au in ei un stil direct pe care altii l-ar putea confunda cu termeni precum rautate sau fara inima.

De fapt insa, un bucatar cu experienta nu mai e plin de bullshit – caracteristica destul de prezenta in multi oameni, din pacate – fiindca tipul de meserie este in asa fel incat simti din prima bullshitul si il tai rapid. Nu poti minti sau fi ipocrit in bucatarie, cand lucrezi rapid si depinzi de alti colegi, de tichete si de clienti: esti la un pas de dezastru daca o faci. Dezastrul inseamna ca nu faci bine ce faci, inseamna ca incurci oameni, inseamna ca mancarea nu mai iese din bucatarie sau iese prost (cine accepta sa trimita mancarea proasta…).

1

Un bucatar-sef sau un bucatar superior (sous-chef / chef de partie, de exemplu) are capacitatea rapida de a adulmeca bullshitul la angajatii mai putin experiementati. Zona in care poti minti in bucatarie are limite foarte mici, credeti-ma. Un bucatar-sef experimentat (asta insemnand si cu capul pe umeri, adica om) nu se va lua aiurea de colegii sai mai verzi, ci doar cu un motiv bine ales. Asta inseamna ca un bucatar-sef experimentat are mai multe simturi formate prin care isi da seama de un bullshit chiar daca nu-l vede sau nu-l aude direct. Pur si simplu il observa. Ca in orice meserie: un specialist intr-un domeniu identifica mult mai rapid o problema in zona sa decat o pot face alti oameni, chiar cu diploma de Harvard, sau ce vreti voi.

Treaba importanta ca odata ce incepi sa adulmeci bullshitul in bucatarie (sau in ce meserie are fiecare), incepi sa identifici bullshitul si in discutii generaliste, din partea unor oameni.

2

Acum: as vrea sa-mi cer scuze

Si ajung acum la ceva important: am observat si eu la mine, si probabil si altii la mine, ca uneori par a critica sau a nu tacea cand vad nuante sau forme clare de bullshit in diferite statusuri de facebook ale unor amici din lista mea. Si atunci fie comentez malitios, fie sunt sarcastic, fie fac o gluma de care multi nu se prind decat daca au intr-adevar toate cablurile fixate bine in creier.

Imi cer scuze: nu o fac fiindca as fi rau, nu o fac ca sunt frustrat sau am ceva. O fac fiindca meseria mea draga m-a invatat acest lucru: cut the crap and be honest. Imi dau seama ca pot deveni antipatic, imi dau seama ca unii nu suporta deloc cand sunt identificati insa trebuie sa nu coboare steagul jos si sa se tina de bullshit bine, ca sa nu se faca de cacao (desi….).

Exista sigur astfel de cazuri, in care am deranjat si atunci scuzele mele sper sa mai atenueze acest lucru. Sigur, exista si varianta de a nu baga deloc in seama  bullshiturile din partea celor cu care ne petrecem uneori timpul online sau offline, insa e greu, credeti-ma: daca am face asta in bucatarie, noi, bucatarii, ar insemna sa punem in pericol intreaga afacere. Si atunci devine aproape instinctiv in noi sa latram la bullshit.

Nu am nimic cu X daca uneori mi se pare ca e plin de bullshit, poate in multe alte cazuri e superom. Il respect si il iubesc. E doar punctual. Am vazut unii oameni aproape inmarmuriti de tacere&uimire daca pot spune cuiva astazi ca e plin de bullshit iar maine sa-l apreciez sincer si onest pentru o reusita buna, pentru un proiect bun, etc. Asta inseamna sa ai toate cablurile fixate in creier, ca tot am vorbit de asta azi.

Da, am invatat sa identific usor bullshitul in bucatarie si asta m-a ajutat mult si ma ajuta in viata. Am avut perioade de bullshit, le-am avut si in bucatarie – din fericire putine, fiindca m-am apucat de meseria asta cand deja eram cam format ca om, ca fire, si nu imi era prea firesc bullshitul in mine – insa le-am taiat scurt (mi-am dat seama ca ma mint pe mine, practic) sau mi-au fost taiate si mai scurt de catre bucatarii superiori mie. Si bine mi-au facut.

Asa, ca, prieteni, am sa incerc sa nu ma mai amestec prea mult cand simt bullshit in multe postari pe facebook si am sa incerc sa vad doar chipul luminos si bun al fiecaruia dintre noi. E greu, insa mai bine ma ocup de bullshitul meu sau al altora acolo unde muncesc.

Va doresc numai bine!

Acest website are si o PAGINA DE FACEBOOK (click aici pentru "Like") in care vei intalni mult mai multe informatii decat cele publicate aici: postari aproape zilnice, poze din bucataria mea, de la locul meu de munca, precum si concursuri sau informatii utile.


Mi-ar face plăcere să comentezi articolul.

Te poți și abona la comentarii prin RSS.

Poți folosi următoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>