Home » HOT, REPORTAJ FOODBLOG, VIAȚA ÎN DUBLIN

FOTOREPORTAJ: Cu fratele in vacanta prin Irlanda

4 May 2015 HOT, REPORTAJ FOODBLOG, VIAȚA ÎN DUBLIN 3,236 views Nici un comentariuTrimite pe mail Trimite pe mail

Cu inceputul organizarii celei de-a treia editii a deja prestigiosului eveniment Saptamana Restaurantelor pe cap, cu ceva vizite in Irlanda de Nord in ultimul timp pentru a ajuta un mic local si cu inca multe altele, de-abia acum reusesc sa scriu cate ceva despre minunata perioada de 10 zile pe care am avut-o acum ceva timp, odata cu vizita fratelui meu in Dublin.

Am stat si in oras, am fost si plecati in Vest, am vizitat si coasta nordica a Dublinului – pe scurt am facut destule lucruri iar povestea si pozele de mai jos tocmai asta vor arata. Evident, primele poze nu pot fi decat de la minunatele zile petrecute cu bere rece si cu gratarul incins ;).


Cliffs of Moher

Intr-o dimineata ne-am suit in masina si am plecat din Dublin spre Cliffs of Moher, adica exact pe partea cealalta a tarii, in vest. Am luat-o frumos pe autostrada spre Limerick (202 km Dublin – Limerick, i-am facut in aproape doua ore) si am ajuns apoi in zona rurala a Irlandei, absolut superba. Inca vreo 70 apoi din Limerick pana la Oceanul Atlantic, acolo unde maiestuos se inalta cele mai spectaculoase stanci uriase ale Europei: Cliffs of Moher – cel mai vizitat monument natural irlandez (peste un milion de turisti anual).

Am avut si un noroc de vreme extraordinara, soare, 18 grade si absolut zero vant, lucru foarte rar pentru aceasta zona.

 

Limerick

Dupa vreo doua ore relaxate la Cliffs of Moher, ne-am intors cu tot alaiul spre Limerick, acolo unde aveam sa innoptam. By the way, este prima mea vizita in Limerick in cei sapte ani de Irlanda si de-abia acum pot spune ca am vazut cam toate orasele importante ale tarii mele de suflet.

Seara am petrecut-o cam bine, as zice. Vreo doua ore si ceva, spre trei as putea afirma, la bazin, jacuzzi, sauna, aburi, bazin de copii, dusuri, sala de sport, aparate, alergare. No pictures de aici insa am ceva pictures de la hotel. Cu explicatiile de rigoare: curtea interioara a hotelului, seara, lamb shank-ul pe care l-am avut eu la masa de seara si nelipsitul set de camera – din orice hotel din UK si Irlanda – ce curpinde incalzitor de apa (kettle), ceaiuri si cafele + biscuiti/lapte. Oh yes.

A doua zi de dimineata am plecat in centrul orasului, pentru o scurta vizita. Ca toate orasele Irlandei, si Limerick este taiat pe din doua de un rau. Aici e vorba de raul Shannon, cel mai mare din vestul tarii. Atractic principala a orasului (pe langa malluri :D) este King John’s Castle, o constructie/fortareata de langa apa, ce dateaza din secolul 13.

Mai sunt locuri frumoase in Limerick, asa cum este si cheiul raului. Un alt lucru care mi-a placut mult a fost transformarea partilor laterale ale unor case in adevarate opere de arta. Cred ca am vazut 5-6 astfel de desene in doar cativa kilometri parcursi pe jos.

Am ajuns apoi si in cea mai cunoscuta piata in aer liber a orasului, The Milk Market, ce functioneaza insa doar intre vineri si duminica. La momentul vizitei mele era vineri dimineata asa ca nu am gasit-o prea aglomerata, insa m-am bucurat de un sanvdis local foarte gustos, cu vita de calitate facuta pe plita incinsa, in ciabatta, cu ceapa, branza de capra si salata. Excelent!

 

Bunratty Castle si Folk Park

Din Limerick se pleaca un pic pe autostrada spre Vest si dupa vreo 15 minute se ajunge in Bunratty, acolo unde se gaseste poate cel mai impresionant castel vechi al Irlandei dar si Folk Park – cum ar fi la noi Muzeul Satului, la scara insa ceva mai larga si as zice mai bine facut.

Bunratty Castle a fost construit in secolul 15 si timp de cateva secole a fost inconjurat de apa. In prezent apa nu se mai afla decat pe o latura a castelului. Se viziteaza cam patru nivele in interior. Intr-adevar, studiind nivel cu nivel, iti poti imagina cum era viata in trecut aici, pentru locuitorii cladirii de piatra ce deseori erau atacati de inamici. Unul dintre atacuri a durat chiar ani de zile :). M-am bucurat ca am dat si peste fosta bucatarie a castelului ce forfotea in trecut cu organizarea ospetelor generoase.

Folk Park se afla chiar langa castel sau, mai exact, castelul face parte din impresionantul part tematic ce recreeaza satul irlandez de odinioara. Ce este diferit fata de Muzeul Satului din Bucuresti: nu vezi doamne in halat albastru si sosete ce stau in pragul usii, uitundu-se la ceas si intrebandu-se cat mai e pana pleaca acasa in timp ce completeaza rebus, ci vezi doamne  imbracate in straiul vechi, ce gatesc pentru tine scone – prajiturica traditionala irlandeza – si te invita sa o mananci cu unt proaspat in timp ce-ti povestesc despre viata din secolele trecute.

Exista chiar si o strada ca-n trecut, construita de la zero, cu magazine active si chiar si cu un pub functional, ce vinde si mancare si…bautura. Dooooh :D.

Am plecat apoi la drum spre Dublin, si dupa inca aproape doua ore am ajuns lasand in urma o scurta dar superba vacanta de doua zile in vestul tarii, unul cu adevarat pur irlandez, spre deosebire de estul tarii (cu Dublin in frunte) care are mai multe influente britanice.

IMG_6244

Howth – peninsula Dublinului

Intr-una din ultimele zile ale vizitei fratelui meu am decis sa facem o plimbare de o zi pe coasta de nord a marii, adica in Malahide, Portmarnock si Howth. Cei care ma cititi de ani zile cred ca stiti deja de Howth, peninsula din nordul Dublinului de care am tot vorbit anii astia. Este, practic, prima limba de pamant care se vede din avion cand incepe aterizarea in oras.

In Malahide am fost la un loc de joaca, nu am vizitat de aceasta data castelul (nu este atat de impresionant) si am mancat o excelenta supa crema de rosii si ardei copt, cu paine traditionala irlandeza (soda bread) si unt irlandez.

In Portmarnock am stat vreo ora pe iarba, langa apa, insa vantul a batut un pic cam tare si astfel nu ne-am bucurat prea mult de priveliste.

Si astfel am ajuns in Howth, peninsula port pescaresc, plin de restaurante de peste, cum altfel, dar si locul unuia dintre cele mai bune localuri de fish&chips din oras, Beshoffs. Evident, am luat, si cu cod proaspat si cu cod afumat (my favourite one).


IMAG5236-1-1

Final de poveste

Si cam asa s-au dus cele zece zile magice pe care le-am petrecut alaturi de fratele meu, pe care-l puteti asculta comentand rugby pe postul national de televiziune, de-altfel :D. Ar mai fi de mentionat orele faine petrecute intr-o sambata dimineata intr-una din cele mai frumoase piete din oras, aflata intr-un parc deosebit. Am stat pe iarba, ne-am bucurat de soare, ne-am uitat la un meci de fotbal irlandez feminin si am mancat. Un exceptional burger organic, de ferma, cu ceapa caramelizata si branza.

Ultima seara am incheiat-o, cum altfel, intr-un pub si am ales chiar unul special. The Bridge 1859 se afla intr-una din cele mai bune zone ale orasului, langa Ambasada SUA, si este detinut de 3 dintre jucatarii nationalei irlandeze de rugby. Mai mult, pubul detine o bere de o calitate exceptionala (in afara de clasicele irlandeze) adusa cu tancul direct din Cehia, Pilsner Urquell. Este singurul pub din Irlanda cu o astfel de instalatie.

 

Va doresc numai bine!

Acest website are si o PAGINA DE FACEBOOK (click aici pentru "Like") in care vei intalni mult mai multe informatii decat cele publicate aici: postari aproape zilnice, poze din bucataria mea, de la locul meu de munca, precum si concursuri sau informatii utile.


Mi-ar face plăcere să comentezi articolul.

Te poți și abona la comentarii prin RSS.

Poți folosi următoarele taguri:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>