Portugalia 3: Meniu românesc, hamburgao și mașini de cusut
18 November 2009
562 views
8 Comentarii
Penultimul episod dedicat călătoriei culinare din Portugalia îl dedic unor mici fragmente, cu pozele aferente. Sînt micile amănunte care au dat însă o nuanță specială vacanței noastre.
Meniu și chelneri de limba română
În primul restaurant clasic în care ne-am așezat, în prima zi de Lisabona, undeva lîngă Turnul Belem, după ce am stat la coadă la pasteis de nata, am avut o surpriză mare, și a fost pentru prima oara cînd, personal, am întîlnit așa ceva în partea asta a Europei, adică orice mai la vest de Austria. Ne-am așezat și am început să răsfoim meniul. Deodată, văd undeva steagul României. Dau la pagina respectivă și văd meniul în limba română. Scris destul de prost, însă, oricum, se înțelegea. 
Mai mult, chelnerul, portughez sadea, știa cîteva cuvinte românești și chiar ne-a rugat să comandăm în română, ca să vadă dacă înțelege. L-am întrebat cum a învățat și a zis că, pur și simplu, de la mese, de la clienții români. Frumos.
La un moment dat, după ce ne adusese mîncarea, a trecut pe lîngă noi și ne-a întrebat, citez, “Cumeee…..te place?“. Tare:)).
Aici am mîncat, printre altele, picanha, o specialitate braziliană de carne de vită, tăiată subțire, făcută la grătar și servită cu cartofi, orez și fasole roșie.
Restaurantele din Alfama
Alfama este un cartier al Lisabonei, în partea de est a centrului istoric, plin de coline, case îngrămădite cu rufele afară, la vedere, scări de piatră grămadă și străduțe întortocheate, stinghere și prin care dansează voios mirosul de mîncare bună. E zona care ne-a impresionat foarte mult, e foarte pitorească.
Plină de restaurante, în care gătesc oameni care fac asta de-o viață, mămăici de 70 de ani cu soții lor, și tot așa. Am mîncat într-unul din ele, arroz marisco și cod la gratar.
Limba dulce portugheză
Multe cuvinte din limba portugheză sînt identice cu ale noastre, și aș aminti doar “verde” și “carne“. Altele însă, sînt atît de dulci și de muzicale…….
La băut printre mașini de cusut
Într-una dintre seri ne-am așezat la o terasă de lîngă pensiunea în care am stat, la o masă care era de fapt o veche mașină de cusut. Asta era masa…
Apoi, pe drumul spre casă, am admirat hălcile de cod uscat (bacalhau) din magazine și ne-am oprit, ca aproape în fiecare seară, la o patiserie de unde ne aprovizionam cu dulciuri. Cam atît – în ultimul episod portughez am să vă duc la Festivalul Național al Gastronomiei Portugheze, care a avut loc la Santarem, la 70 km de Lisabona.
).
In Rabat in souk la un moment dat unul dintre cei care aveau taraba acolo ne-a vzzut si a intrebat in engleza de unde suntem. I-am spus sa ghiceasca si a inceput sa-mi insire, cuvinte in rusa, franceza, italiana,germana, etc. in final i-am spus ca suntem din Ro si a inceput sa vorbeasca, culmea destul de bine in romana cu noi
18 November 2009 la ora 22:11