Jurnal de Grecia 1: Lupta cu gyrosul
Trei din cele 14 zile ale vacanței au fost petrecute într-o bijuterie de localitate, încă nedescoperită sau nebăgată în seamă de turiștii care se duc către mult mai cunoscuta Insula Thasos. E vorba de Keramoti – un fotoreportaj superb de aici, în cîteva zile, pe cristiroman.ro.
Așadar am stat 3 nopți în Keramoti, și tot atîtea seri petrecute în taverne, tot atîtea prînzuri petrecute în compania gyrosului – varianta grecească a shaormei – pentru cei care mai fac încă o confuzie între souvlaki (frigărui de carne puse în pită sau pe farfurii) și gyros.
Episodul culinar de astăzi din Grecia îi este dedicat prietenului nostru drag, domnul (Nea) Gyros – cu care făcusem cunoștință acum 5 ani, la Olimpiada de la Atena. Ne-a întîmpinat și de această dată la fel: gustos, suculent, fantastic de gustos. Ca să fiu mai sincer, am încercat gyrosul în două locuri din Keramoti și o dată în Kavala, pe drumul de întoarcere spre România.
Așa cum știți – dacă nu, aflați acum, secretul unui gyros gustos stă mai mult în pită decît în modul în care e făcută carnea sau în felul in care sînt amestecate ingredientele. Dacă pita nu e ca la carte, atunci nu e gyros – de aceea cei care încearcă să facă gyros în alte țări reușesc de puține ori să ajungă la acel rezultat. Pita e mai mult înspre pufoasă decît înspre tare, e ușor grosuță și e mereu atinsa/lipită de carnea suculentă înainte de a fi umplută cu bunătăți, pentru a se imbiba de grăsimea cărnii.
De pui, vită sau porc, gyrosul grecesc e, evident, o bombă calorică, însă în concediu știți că dăm uneori la o parte aceste aspecte, în favoarea gustului și a senzației de bine culinar. O bere rece Mythos ni s-a asortat mereu cu gyros-ul.
Poza principală de sus este din al doilea loc din Keramoti în care am luat gyros – și locul în care a fost absolut senzațional, fiindcă am cerut din start ca gyros-ul să fie umplut și cu sos de tzatziki – iar poza de jos e de la prima încercare – mai puțin reușită decît a doua, însă oricum bun. Poza din Kavala nu am, ne era prea foame să mai facem poze, însă l-aș putea situa pe locul 2 în ineditul Top 3 gyros Grecia.
Partea și mai bună? Prețul – dacă în București pe o shaorma de la Dristor am dat 17 lei (deci €4,25, adică ?????????), gyrosul din Keramoti a fost între €2 și €2,20. Mai e ceva de zis?
Orice s-ar zice, gyrosul rămîne o specialitate care merită încercată fără discuție atunci cînd ajungeți în Grecia. Nu e o capcană turistică, e pur și simplu un fel delicios. Pentru concedii.


cand mi-aduc aminte de gyrosul mancat in Grecia imi ploua in gura… intr-adevar pita e foarte importanta!
20 September 2009 la ora 20:08