Cristi Roman 4 September 2008 PAPABUN ÎN BEIJING, REPORTAJ FOODBLOG 290 views Un comentariu Trimite pe mail

Articol de Sorin Stoian
O vară extrem de aglomerată…după Euro 2008, încheiat nu prea frumos pentru echipa naţională a României, urma o lună august ce putea să aducă surprize pentru sportul românesc, cam deşelat în ultima vreme.
Aşa că a urmat Olimpiada chineză, a doua pentru mine în televiziune, un eveniment ce nu trebuie ratat niciodată. Am mai fost la cea de la Atena, din 2004, dar acum, la Beijing, lucrurile au stat altfel. Asia este o experienţă deosebită, greu de povestit în puţine cuvinte. Modul în care chinezii au fost în stare să organizeze această olimpiadă va fi greu de egalat. Pe de altă parte, nimeni nu s-ar fi aşteptat la un oraş atât de modern, desigur grandios până la comparaţia cu visele socialiste ale lui Ceaşcă, dar cu o infrastructură impecabilă.
Am stat la un hotel de pe North 4th Ring Road, iar vis-a-vis am întâlnit un restaurant din multele care serveau Seafood la Beijing. Numele său nu prea contează, nu am fost în stare să-l reţin, era destul de greu de memorat bineînţeles…un nume lunguţ în chineză.
Ca şi celelalte restaurante de seafood care se respectau, acesta, la parter, avea o hală măricică unde clienţii intrau şi selectau, din acvarii imense, peştii sau fructele de mare preferate, pe care apoi le primeau, prajite sau fierte, la etaj, unde exista sala de mese a restaurantului.
Am fost la restaurant împreună cu 3 colegi şi ne-am minunat timp de vreo 15 minute la parter, reuşind să decidem cu greu ce fel de peşte vrem să încercăm în acea seară, dar până la urmă, ne-am hotărât.
Am ales aşa: frigărui din peşte (cred că era ţipar), frigărui de calamar, scoici de 2 feluri, crab şi creveţi. Nu orice fel de creveţi însă, ci unii uriaşi pentru mine, omul obişnuit cu creveţii îngheţaţi şi culeşi din galantar de la Carrefour. Pozele sunt grăitoare.
Este greu să egalezi în vreo ţară din lume amabilitatea şi serviabilitatea chelnerilor chinezi (şi a celor asiatici, în general, după cum mi s-a spus).
China este aparte însă. Pot să vă spun că aceşti chelneri au acceptat foarte foarte greu un bacşiş, în orice restaurant ne-am fi dus. Este o chestie indusă de regim, probabil, dar noi nu ne-am lăsat până nu i-am răsplătit pe băieţi sau pe fete pentru felul în care am fost serviţi. Nu exagerat, dar în orice caz, civilizat.
Totul (felurile enumerate mai sus precum şi cam 12 beri – 3 de persoană) a costat cam 570 de yuani, adica 57 de euro. Destul de bine zic eu, preţuri la fructe de mare cu care nu cred că o să mă mai întâlnesc curând, din păcate. Să nu uit să menţionez că berea Yanzing, cam cea mai populară prin China, se vinde de obicei în sticle de 600 ml, dar am văzut si sticle de 630 sau 660 ml (nu prea există standarde pentru îmbuteliere, se pare).
Aventuri de România
Şi, la distanţă de doar 2 săptămâni, întâmplarea face să mă aventurez pe malul Mării Negre, la Vama Veche, pentru o plajă şi câteva beri. Sfătuit de bunul meu prieten Uriaşu, reîntors după un exil autoimpus de 3 ani în Canada, am încercat Cherhanaua existentă la marginea staţiunii respective, chiar pe plajă. Am regretat sau nu? Nu pot să spun niciuna, nici alta. Mâncarea a fost chiar bună, iar legătura cu China, destul de tare, a fost următoarea:

De la caterinca asta, au urmat comentariile legate de setup-ul deosebit al cherhanalei cu pricina…un decor de Kusturica, care l-a amuzat şi pe domnul Roman, şeful acestui blog. Îl citez: “dacă îl prindeau pe ăsta în Irlanda că găteşte dezbrăcat si cu țigara în gură, îl arestau pe loc!”
Enjoy the pictures! Am mâncat împreună cu Anda ciorbă de peşte, rechin la grătar şi fructele de mare autohtone – rapane, pe care tanti chelneriţa le-a descris ca fiind acei melci pe care îi culegeam când eram mai mici şi îi puneam la ureche să ascultăm marea în ei.

Recomandă pe Facebook