CRONICĂ: Quadri – restaurant italian
Calea Floreasca cea asaltată de şantiere, maşini şi muncitori e mai degrabă cunoscută pentru oferta de şaorme din jurul Spitalului de Urgenţă decât de cea de restaurante de calitate. Ar fi câteva, e adevărat, dar nu vorbim aici despre localurile de fiţe. Quadri e relativ nou şi este situat exact pe locul în care în anii ’90 se afla un restaurant spaniol, al cărui nume cam recunosc că l-am uitat.
Eu am ajuns cam pe la prânz aici, după ce am făcut slalom printre şirurile de maşini ce aşteptau să înainteze câte un metru prin praful şi molozul şantierului. Prin urmare am găsit localul cam gol, dar n-am fost descurajat: chiar îmi era foame şi chiar aveam chef de o masă în tihnă. Şi cum proprietarii se lăudau cu bucătărie veneţiană, ce putea fi mai bine?
Ştiţi cum e, când foamea e mare, te repezi la mai multe. Prin urmare, am început cu Crostini con melanzane e prosciutto: felii de pâine prăjite şi condimentate, acoperite cu vinete coapte, măsline şi prosciutto. Alături, o minunăţie: Focaccia con salumi. Ei bine, dragi prieteni, dacă după acest moment încheiam masa, mă ridicam, plăteam şi plecam, mă puteam considera satisfăcut. Focaccia a fost de dimensiunea unei pizze mari, acoperită cu patru tipuri de salamuri italiene, fine şi gustoase precum o banană coaptă perfect. Jumătate am luat-o la pachet, pentru la muncă.
[Sorry, no food pictures for you today!]
Dar nu, nu şi nu! Cum naibă să pleci de la masă când meniul te îmbie cu pieptul de raţă la grătar? Măricel, acoperit cu o crustă subţire de grăsime, pieptul de raţă a fost scăldat într-un sos delicios de trufe. Împreună cu garnitura de cartofi tăiaţi mari şi făcuţi la cuptor, cu rozmarin proaspăt presărat, pieptul de raţă a cedat uşor sub presiunea cuţitului şi a poftelor trupeşti. Amin! Vita la grătar a mers, dar trebuie să recunosc că am mâncat acest fel mai bine, în câteva localuri din Bucureşti. Garnitura vitei a fost însă delicioasă: vinete şi ciuperci la grătar, amestecate, probabil, în sosul lăsat de carnea friptă.
Deşi nu mai aveam loc pentru ele, de data asta pe bune, trebuie să ştiţi că localul oferă şi peşte şi fructe de mare, iar prezentările acestora din meniu mi-au sunat mai mult decât promiţător. Poate data viitoare, când se termină şantierul de pe Floreasca.
Marele meu regret e că n-am încercat un vin: eram înainte de mersul la muncă. Dar vă pot spune că în meniu există nu doar vreo 30 de sortimente italiene, dar şi câteva chiliene sau australiene. Cu preţuri pentru mai toate buzunarele.
În fine, ce m-a deranjat, şi trebuie să o spun, a fost discuţia aprinsă pe care o purta la telefon, în sala de mese, la 5-6 metri de noi, patronul sau directorul restaurantului, cu un furnizor de carne: “Cum dom’le, din 27 kile de carne de pui, mi-aţi adus doar 24?“. Şi tot aşa, preţ de vreo 7-8 minute.
Quadri e un local în care am mâncat foarte bine, am fost servit prompt şi amabil, un local curat şi atent la detalii. Totuşi, patronul trebuie să mai participe la câteva ore de cursuri în managementul restaurantelor sau în cel al relaţiilor cu clienţii.
Nota de plată: Crostini con melanzane e prosciutto 9 lei, Foccacia con salumi 14 lei, Petto di anatra con tartufo 49 lei, Filetto di vitello alla griglia 32 lei, Verdure alla griglia 7 lei, Insalata mista 7 lei, Limonada 11 lei. TOTAL: 129 lei
CONTACT: Calea Floreasca 45, sector 1, telefon – 021-231.85.31, 0749.999.499
NOTA LUI ROMAN: 8,91 (VEZI AICI TOPUL RESTAURANTELOR DIN BUCUREŞTI)



E clar ca nu vom ajunge prea des la un compromis in ceea ce priveste localurile pe care le vizitam!!! Oare de ce? Ca doar amindurora ne place sa mincam (ca sa parafra-citez o ‘zisa’ f. tare de pe alt site : ‘putem spune ca sintem persoane pretentioase la restaurante!… suntem adeptii luxului,ambiantei placute si mincarii excelente!’:)
Pieptul de rata a fost tare (la propriu) si cu strat de grasime gros , combinatia cu sosul aferent complet aiurea (din motive legate de procesul de fabricatie, nu ca si concept). Pe fata de masa citeai meniul lasat de predecesorii ocupanti, servirea nu a stralucit desi restaurantul era gol iar ‘ambianta placuta’ … cam lipsa. Un restaurant de o mediocritate perfecta!
15 March 2008 la ora 19:49