CRONICĂ: CARU CU BERE – CENTRUL VECHI
9 March 2008
1,662 views
21 Comentarii
În sfârşit, am ajuns şi la Caru cu Bere. Mai aveam puţin şi atingeam numărul de 40 de restaurante testate şi n-aveam în palmares unul dintre cele mai importante localuri din Bucureşti.
Pentru cei care încă nu ştiu, Caru cu Bere e situat pe strada Stavropoleos, la 25 de metri de biserica Stavropoleos şi la 100 de metri de clădirea CEC – din punctul meu de vedere una dintre cele mai frumoase clădiri vechi ale Capitalei. Istoria acestui local, care a fost inaugurat în 1879, o găsiţi aici.
Dar ajunge cu introducerea. Noi am ajuns întâmplător aici, pe 8 martie, când nu credeam să găsim loc, neavând rezervări. Totuşi, fiind ora 13:00, am avut ceva noroc şi ni s-a repartizat o masă de două persoane la etaj (nivel pe care vi-l recomand, aveţi ocazia să urmăriţi toată forfota chelnerilor de la parter).
Primele produse comandate din meniul stufos (AICI – MENIUL PDF) au fost cele “ale casei”: berea casei, făcută după o reţetă proprie – 5.90 lei, şi pâinea casei – 5.40 lei. Berea ok, nimic de reproşat, rece (nu mai băusem de mult timp bere în localuri – am dat-o pe vinuri mai nou), prin urmare s-au consumat două până la final. Pâinea – ok şi ea, foarte proaspătă, mare, cu coaja uşor curăţată (probabil fusese prea coaptă la suprafaţă).
Încălzirea am făcut-o cu un platou de o persoană de mizilic românesc, din care ne-am înfruptat însă la fix două persoane: cârnaţi babic, cârnaţi Pleşcoi, caşcaval, ceapă roşie, telemea de vacă, tobă porc, măsline negre, roşii (11.30 lei).
La felul principal, am comandat Platou Caru cu Bere, porţie de două persoane: piept de pui, file de porc, mici, cotlet de berbecuţ, frigărui de porc răsucite, cartofi la cuptor cu costiţă – 47.90 lei. Acum îmi dau seama că a lipsit cârnatul vienez, exact când scriu aceste rânduri – figura pe meniu inclus în porţie, şi se vede şi din poză lipsa – e făcută la început. O pun pe seama neatenţiei celor de la restaurant.
Desertul l-am vrut mai special, nu clasicele clătite sau tiramisu sau papanaşi – am cerut găluşti umplute cu cremă de castane – foarte bune – 7.90 lei, însă, personal, aş mai fi pus un sos dulce pe deasupra găluştilor. Părerea mea.
Însă ce mi-a plăcut cel mai mult la Caru cu Bere a fost atmosfera: zumzăitul general, murmurul oamenilor, sunetele de tacâmuri care lovesc farfuriile, muzica jazz live, o grămadă de turişti străini care-şi testau aparatele foto. Mi-am zis că aşa ar trebui să fie România. Dar nu e aşa. Caru cu Bere e doar o oază de civilizaţie, plină de sentimentul de “bine”, de “viaţă bună”. Caru cu Bere e o mică Ungarie, o mică Germanie, o mică Austrie – cine a mers în aceste ţări şi a intrat în restaurantele mari, populare, pline de oameni&turişti – mă va înţelege.
Nota de plată pentru două persoane (la ce aţi citit mai sus, mai adăugaţi o carafă de citronadă foarte bună – 14 lei – 500 grame) a fost de 114 lei. Serviciul – extrem de prompt, în ciuda aglomeraţiei. Baia – impecabil de curată.
Dacă n-ar fi fost amănuntul cu cârnatul care n-a apărut deşi era trecut în meniu, poate Caru cu Bere ar fi fost acum pe primul loc în topul meu. Aşa, îl trecem deocamdată pe locul secund.
CONTACT: Strada Stavropoleos 5, telefon rezervări (necesar): 021-313.75.60, 0726.282.373.
NOTA LUI ROMAN: 9.40 (VEDEŢI AICI TOPUL RESTAURANTELOR DIN BUCUREŞTI)
asta o fi shi din cauza ca beau d-obicei bere neagra. Am mancat nishte carnatzi albi foarte buni aici, shi nici micii n-au fost rai.
In penultima poza in coltul din stanga sus e cumva salata de varza? daca da, comandata separat? si cum a fost?
Suna bine, mi-ar placea. Intotdeauna Caru’cu Bere va avea loc in amintirile mele placute din Romania. Daca te mai duci, intreaba-i daca au reinceput sa faca buletele de cascaval de care-ti spuneam. Bulete cu mici si bere (halbele erau adevaratae halbe traditionale pe vremea aceea)era meniul obisnuit acum ceva ani.
10 March 2008 la ora 02:35