REPORTAJ ABU DHABI: BUCĂTĂRIA LIBANEZĂ, CA LA EA ACASĂ
Trimite pe mail
Poveste culinară de Gabi Koreanu.
După o săptămână de relaxare totală, în care singurul lucru permis a fost să nu fac nimic, am revenit în Abu Dhabi, înarmat ca orice gurmand ce bântuie pe PAPABUN: adică nemâncat de cu seara şi cu aparatul foto în standby. Dupa vreo doua ore si jumatate de colindat si fotografiat zgariie-nori si moschei, din multitudinea de restaurante ce se derulau de-a lungul traseului meu, am ales ceva pentru sufletelul meu “gingas”, adica bucataria libaneza. “Libanese Flower”, caci asa se numeste locul cu pricina, arata mai degraba a restaurant de servit pranzul decat cina si se muleaza perfect pe tipul asiatic de restaurant, mai ales in ceea ce priveste organizarea bucatariei, adica totul la vedere, totul se petrece in fata ochilor tai, nimic in “spatele usilor inchise”. Ca orice restaurant ce se respecta, exista si aici ospatari si picoli.
Un altul ma pofteste sa iau o falafa aburinda, dintr-acelea cum se servesc la “Golden Falcon” in Bucuresti. “Right in time”, mi-am zis, eram chiar hotarat sa nu ma grabesc, ca voiam sa ma lungesc cat pot de mult, numai ca pe la jumatea supei, adica dupa vreo 5 minute, apare din nou picolul cu mix-grillul acoperit cu un clopot de sticla, in timp ce un altul aducea aperitivele. Trebuie precizat ca Labneh a venit separat de usturoi, care era sub forma de pasta groasa intr-un alt bol si, credeti-ma, erau acolo pe putin 3-4 capatani de usturoi. Apoi, atat mix-grilul cat si falafelul a fost insotit de tabuleh (un fel de salata din rosii si patrunjel) plus un alt bol cu Tahina (pasta de susan) fierbinte si un alt bol cu humus (pasta de naut). Deja aratam ca un seic, in capul mesei, servit de o armata de slugi.
Abia aici am realizat ce-nseamnă deviza “Clientul nostru, stăpânul nostru”. Ce să vă mai zic, că după ce terminam câte un fel de mâncare, venea imediat picolul şi îmi schimba farfuriile? Aţi spune că m-am apucat de scris SF, însă vă asigur că n-am înclinaţie spre aşa ceva.
Dupa o ora si jumatate de mancat, si cat a mai ramas nici nu va mai zic, am incheiat pranzul cu o cafea “arabica”, mica si aromata, un deliciu, inspirat fiind fiindca i-am cerut-o “light”, ca altfel nu stiu cine ar fi putut s-o bea. Ca să nu mă mai lungesc mult la vorba, cerem şi nota de plată: STUPOARE!
42 Dirhami, adică doar 8,5 EUR. Să recapitulam: mix-grill 23 Dh, Falafel 5 Dh, Labneh 12 Dh, Cafea 2 Dh. Am lăsat, evident, 50 Dh, parcă mai mult jenat că am lăsat aşa puţin, însă erau aproape 20%. Sa recapitulam si ce a fost din partea casei: salata de verdeturi, compusa din rosii, castraveti proaspeti si murati, ridichi, ardei iute, masline, ceapa uscata si ceapa verde, salata verde (vezi foto), care la noi sub 7-8 RON nu ai gasi-o, plus apa plata, falafel, humus, tabuleh, tahina.
Gata, vă plouă deja în gură? Mă opresc aici şi fără să dau note, asta e “meseria” lui Cristi.

Aoleu Gabi! Si eu si Dora am citit de cite 5 ori textul si am zis ca trebuie sa ajungem intr-un “libanez” din Bucuresti.
Sau poate din……….stii tu.
23 February 2008 la ora 21:58