CRONICĂ: CASA LATINĂ
E nou, e bunicel – cu şanse de a deveni bun, e în zona încă nestilată a centrului Bucureştiului (Şoseaua Panduri, în spatele Academiei Militare), e unul dintre cele mai noi restaurante ale Capitalei: Casa Latină.
Dacă reuşiţi să treceţi peste faptul că a fost amenajată la parterul unei foste fabrici, atunci veţi reuşi să vă simţiţi bine la Casa Latină, o locantă care doreşte să speculeze câteva dintre bucatele tradiţionale din Europa latină, America de Sud sau din America Latină.
Pentru început, limonada casei, pe bază de pudră de zahăr din Brazilia, bună, răcoritoare. Am asortat-o cu un antreu cubanez, tartă umplută cu legume gătite (foto sus). Porţia cuprinde de fapt patru mici asemenea tarte, servite fierbinţi. Dacă veţi parcurge meniul veţi regăsi şi produse care nu au prea mare legătură cu latinitatea, dar treacă de la noi acum, că doar n-am nimerit într-un local cotat cu stele Michelin.
Am trecut peste uşoara lipsă de îndemânare a unui chelner (prea) tânăr, salvată prin bunele intenţii arătate şi gradul civilizat prin care greşea (sper că aţi înţeles ce-am vrut să zic) şi am cerut artileria principală, că grea – nicio şansă! Midiile în sos de vin, cu usturoi şi puţină ceapă au fost printre cele mai bune mâncate de mine în Bucureşti şi ăsta e un lucru mare, fiindcă Bucureştiul are încă o lipsă de consistenţă şi varietate în ce priveşte fructele de mare. Ce să facem acum, dacă Dâmboviţa nu ne dă creveţi şi calamari, ne descurcăm cu caraşii.
Ca fin cunoscător al preparării fructelor de mare în stil mediteraneean, când am văzut în meniu “creveţi uriaşi”, mi-am zis că am dat lovitura. Comanda a fost dată, comanda a venit. Numai că săracii creveţi erau obişnuiţi, nici prea mari, nici prea mici. Preparaţi cu coriandru, aşezaţi pe un pat de salată, au fost buni, nimic de zis.
La desert a intervenit din nou nepriceperea chelnerului. Eu: “Aş vrea spumă de ciocolată alb-neagră”. El: “Ştiţi, nu vă recomand, e o porţie mică de tot. Cam aşa (şi-mi face semnul cu degetul mare şi cel arătător de la mâna stângă)!”. Eu: “Bine, atunci, daţi-mi spumă de ciocolată!”. N-a mai zis nimic, a plecat în grabă spre bucătărie. Păi normal, nu sunt multe locuri pe la noi unde să poţi comanda o spumă de ciocolată, de ce să nu merg pe aşa ceva? Şi bine am făcut: cele două mingiuţe de spumă albă şi neagră au fost minunate, iar farfurioara pe care au fost servite a beneficiat de un aranjament de mare clasă, graţie unui număr de 12 stropi de gem, aşezaţi uniform în jurul spumei. Şi porţia nici măcar n-a fost atât de mică pe cât a încercat să ne panicheze chelnerul junior.
Lista de vinuri oferă ceva variante de degustare a unor soiuri de vinuri din Argentina, Italia sau Chile, însă şi preţurile sunt pe măsură. Eu m-am mulţumit cu un soi neaoş alb, demisesc, potrivit pentru midiile comandate.
Decorul stilat şi ordonat, mâncarea bună spre foarte bună, preţurile medii spre mici – iată avantajele. Locaţia şi serviciul neatent al chelnerilor – dezavantaje. Cu puţin efort, “Casa Latină” poate deveni un local căutat şi apreciat din Bucureşti. Cu la fel de puţin “efort”, poate ajunge şi un local demn de evitat. E la început, să-l credităm pozitiv şi să-l urmărim în timp!
Nota de plată: Tartă cubaneză 9 lei, Salată grecească 14 lei, Creveţi uriaşi cu coriandru 20 lei, Midii în sos de vin cu usturoi 25 lei, Vinul Cavalerului 375 ml 14 lei, Spumă de ciocolată albă-neagră 10 lei. TOTAL 92 lei.
CONTACT: Şos. Panduri 71, (în spatele Academiei Militare), tel: 021-410.20.20.
NOTA LUI ROMAN: 8,70 (VEZI AICI TOPUL RESTAURANTELOR DIN BUCUREŞTI)



Am fost si eu pe acolo. Am incercat vita cu ciocolata. A fost buna.
Stau bine la capitolul de mancaruri sau bauturi. Dar atmosfera, cel putin cand am fost eu, si era un personaj care canta live masacrand toate piesele pop-rock, a lasat mult de dorit..
Un alt lucru care m-a indispus a fost ca tot vedeam pe la anumite mese un anumit desert, asa ca am intrebat cum se numeste, si apii dorid sa-l comandam fiindca arata foarte interesant, ni s-a zis ca e doar pentru anumite persoane. Prin urmare management 0. Asa ceva nu se face..
Nu cred sa mai ma intorc acolo deoarece mancarea e buna, dar nu extraordinara, iar localul mult prea rece, devenind chicios cu ajutorul muzicii live oribile, lasand impresia unei carciumi de pe langa Foisor.
16 February 2008 la ora 09:42