CRONICĂ: Olive Garden – La măslina lăudată….
10 November 2007
227 views
7 Comentarii
Text apărut în nr. 44 al revistei Time Out Bucureşti (9-15 noiembrie 2007).
Şi uite cum descoperi că marketingul poate păcăli sau că doar simpla menţionare a cuvântului “mediteranean” e în stare să atragă clienţii, lăsându-i însă cu buzele umflate. La Olive Garden am ajuns atraşi de o impresionantă prezentare online şi tentaţi de specificul mediteranean, adică “o experienţă aparte, cu incursiuni in bucătăria grecească, spaniolă şi italiană”.Am ajuns într-o seară friguroasă şi cum am intrat, am dat peste o mare încăpere goală de am crezut că am greşit adresa. Spaţiu rece, neînsufleţit, nimic în comun cu restauranteele mediteraneene. Ne-am aşezat cu inima îndoită şi cu urechile pline de hitul mediteranean “Ghiţă”, interpretat de grecoaica Cleopatra.
Practic, meniul cuprinde câteva feluri din cele trei bucătării menţionate mai sus, un amestec de “puţin de acolo, puţin de acolo”. La antreuri, am început cu Tzatziki cu foccacia (9 lei) – făcută aşa cum trebuie, din iaurt mai gras şi cu foccacia proaspăt coaptă, îmbălsămată cu ulei de măsline şi oregano. {i cum ne ziceam că am început bine, am trecut la Gazpacho (5,5 lei) – ciorbă/pastă de legume pe bază de roşii, servită rece, ajungând la prima mare dezamăgire: creveţii în sos de ulei şi usturoi, care aveau să fie clasicii creveţei mici, decorticaţi şi pe care îi găsim congelaţi în toate supermagazinele. Dar staţi aşa: cele doar câteva bucăţele (împreună n-aveau mai mult de 50 de grame), scufundate într-o baie de ulei cu care poţi prepara trei oale de ciorbă, m-au făcut să-mi dau seama că mă aflu în faţa celui mai dezavantajos raport calitate-preţ (21 de lei porţia) întâlnit în ultimii ani. Acelaşi lucru şi la Calamari prăjiţi pe pat de salată verde şi lămâie (15 lei – patru ineluşe de calamar decongelat). E clar: la Olive Garden evitaţi fructele de mare!
Am trecut apoi la artileria grea: Frigărui greceşti de porc (10 lei, 
fără suculenţa pe care o întîlneşti la orice tavernă grecească), specialitatea casei Pui cu lămâie şi oregano (15 lei) – atât de acră încât n-a putut fi consumată, Ficăţei la tigaie cu ceapă şi ciuperci – uscaţi şi scufundaţi însă în vreo 300 de grame de sos de roşii, şi, în fine – cotlete de berbecuţ cu cartofi copţi şi smântână, în sfârşit un fel foarte bine preparat şi care a mai salvat un pic din onoarea restaurantului.Una dintre cele mai mari greşeli a fost comandarea unei Pizza Prosciuto, făcută ca la chinezi acasă, adică fără nici o legătură cu o pizza italiană. {i când vezi că ingredientul denumit “şuncă” e, de fapt, cel mai ieftin parizer de pe piaţă, te cam iei cu mâinile de cap.
La toate astea, mai adăugaţi un timp de preparare al produselor de minimum 60 de minute, deşi restaurantul, altfel destul de micuţ, mai avea doar o masă ocupată de clienţi. Lista de vinuri nu e deosebită, dar puteţi găsi câteva roşii şi albe pe care să le asortaţi la mâncare după pofta trupului.
Per ansamblu, doar preţurile scăzute (cu excepţiile descrise) şi servirea ospătarilor au făcut ca acest restaurant din buricul Căii Dorobanţilor să nu capete doar o stea: specificul culinar mediteranean este extrem de slab pus în valoare, iar atmosfera numai caldă şi plină de viaţă nu e. A, şi să nu uit: mi-ar fi plăcut să văd ulei de măsline în olivieră, nu banalul ulei de floarea-soarelui, prezent în toate restaurantele. Simplu şi de efect şi care ar fi dovedit un interes minim pentru punerea în valoarea a unor detalii. N-a fost să fie!
Contact: Olive Garden, str. Tudor Vianu 11 (dă din Calea Dorobanţilor), tel: 230.26.30, http://www.olivegarden.ro/
NOTA LUI ROMAN: 7,90
)
Poate maine o sa fie mai bine, conform cantecului:
“Am sa trec si peste asta
Ce va fi va fi
Am sa strig doar: Asta-i viata!
E si maine o zi”
10 November 2007 la ora 18:02