CRONICĂ: Mica Elveţie – Marile Gusturi, Marile Preţuri
11 October 2007
133 views
8 Comentarii
Material apărut în nr. 40 din Time Out Bucureşti (12-18 octombrie 2007) şi completat cu mai multe amănunte, exclusive şi specifice pentru acest blog.
Elveţia….Hmmm….Ia să mă gîndesc: munte, flori, curăţenie, bănci, bani. Scump, dom’le, scump. Acum că m-am lămurit, mi-am zis să văd despre ce e vorba în restaurantul Mica Elveţie, situat central, lîngă Parcul Icoanei, alături de alte localuri cunoscute ale Capitalei.
Gestionat de un elveţian, care este şi bucătar-şef, localul arată bine, cu trei încăperi spaţioase, un mic şemineu, cîteva elemente care încearcă să amintească de Elveţia, gen un teleferic în miniatură căţărat lîngă o fereastră. Cum am intrat, am rămas nedumerit cum dinspre toate mesele veneau doar cuvinte în germană, engleză sau franceză. Putin mai tarziu aveam sa inteleg de ce.
Am inceput cu un mic platou de carne/mezeluri afumate, cu specific elvetian (Bündner – Platte, 32 lei – jumatate de portie). Mi-au placut gusturile puternice, aromate, diferite. Prezentarea, pe un platou rotund de lemn, a completat calitatea.
Gestionat de un elveţian, care este şi bucătar-şef, localul arată bine, cu trei încăperi spaţioase, un mic şemineu, cîteva elemente care încearcă să amintească de Elveţia, gen un teleferic în miniatură căţărat lîngă o fereastră. Cum am intrat, am rămas nedumerit cum dinspre toate mesele veneau doar cuvinte în germană, engleză sau franceză. Putin mai tarziu aveam sa inteleg de ce.
Am inceput cu un mic platou de carne/mezeluri afumate, cu specific elvetian (Bündner – Platte, 32 lei – jumatate de portie). Mi-au placut gusturile puternice, aromate, diferite. Prezentarea, pe un platou rotund de lemn, a completat calitatea.
Acum, ca incalzirea fusese facuta, alaturi de o bere (5 lei) si de un suc al casei, din mere proaspat stoarse (8 lei), am trecut la felurile principale. Una dintre specialitatile acestui local o reprezinta carnea pe care ti-o prepari singur pe bucatile de piatre incinse.
Prin urmare, nu aveam cum sa ratez antricotul de vita pe piatra incinsa (Rinder – Entrecote, 52 lei). Mai intai insa a venit la masa sunetul. Da, sunetul carnii pe piatra incinsa, care s-a tot apropiat, s-a tot apropiat de masa noastra, purtat pe brate de chelneri. “Sa nu atingeti piatra. E incinsa”, am fost sfatuiti. In regula, am atins doar carnea, am taiat-o in mica bucatele, am perpelit-o, am intors-o, am gustat-o. Mmmm…Cred ca e un lucru extraordinar, sa-ti faci carnea exact cum vrei tu, poate mai in sange, poate mai prajita. Pentru cateva clipe mi-am adus aminte de o scena din “Seinfeld” in care Kramer a venit cu ideea sa puna in functiune o pizzerie in care clientii sa-si faca singuri pizza. Ei iata ca aici iti faci singur carnea.
Multumit de antricotul de vita pe piatra incinsa, la care au fost asortate legume la gratar, care insa nu au fost deosebite (8 lei), am trecut la şniţel umplut (Walliserschnitzel, 42 lei). Si snitelul a venit. Dar ce vorbesc de snitel, ca, de fapt, a venit o pleasca de snitel, ditamai bucata, grasuta si aburinda si dornica de a fi gustata. Ca sa nu zic infulecata. Am asortat alaturi o garnitura de cartofi Farmer (8 lei, cartofi prajiti, dar mai condimentati cu tot felul de arome si ierburi). La desert victima ne-a cazut Eiscreme Fondue (19 lei). Cupele de inghetata de vanilie, cu un vag amestec de alune, iar alaturi, intr-un micut vas, dulceata, pe care am identificat-o a fi din fructe de padure. Cu ajutorul unui mic betigasm iei o cupa de inghetata, o tavalesti prin dulceata. Si tot asa…
Prin urmare, nu aveam cum sa ratez antricotul de vita pe piatra incinsa (Rinder – Entrecote, 52 lei). Mai intai insa a venit la masa sunetul. Da, sunetul carnii pe piatra incinsa, care s-a tot apropiat, s-a tot apropiat de masa noastra, purtat pe brate de chelneri. “Sa nu atingeti piatra. E incinsa”, am fost sfatuiti. In regula, am atins doar carnea, am taiat-o in mica bucatele, am perpelit-o, am intors-o, am gustat-o. Mmmm…Cred ca e un lucru extraordinar, sa-ti faci carnea exact cum vrei tu, poate mai in sange, poate mai prajita. Pentru cateva clipe mi-am adus aminte de o scena din “Seinfeld” in care Kramer a venit cu ideea sa puna in functiune o pizzerie in care clientii sa-si faca singuri pizza. Ei iata ca aici iti faci singur carnea.
Multumit de antricotul de vita pe piatra incinsa, la care au fost asortate legume la gratar, care insa nu au fost deosebite (8 lei), am trecut la şniţel umplut (Walliserschnitzel, 42 lei). Si snitelul a venit. Dar ce vorbesc de snitel, ca, de fapt, a venit o pleasca de snitel, ditamai bucata, grasuta si aburinda si dornica de a fi gustata. Ca sa nu zic infulecata. Am asortat alaturi o garnitura de cartofi Farmer (8 lei, cartofi prajiti, dar mai condimentati cu tot felul de arome si ierburi). La desert victima ne-a cazut Eiscreme Fondue (19 lei). Cupele de inghetata de vanilie, cu un vag amestec de alune, iar alaturi, intr-un micut vas, dulceata, pe care am identificat-o a fi din fructe de padure. Cu ajutorul unui mic betigasm iei o cupa de inghetata, o tavalesti prin dulceata. Si tot asa…Lista de vinuri este suficienta, existind chiar zeci de produse, mai mult de jumatate de provenienta straina, Franta si Spania in mod special.
Cam asta a fost masa elvetiana din buricul tirgului. Regeasca, scumpa. Si alte mici amanunte: un chelner prins usor pe pozitie gresita (“nu stiu, sa intreb, nu stiu ce sa va zic”), o toaleta la care se ajunge doar daca urmaresti semnul “Exit”, un perete plin de poze cu vedete care au vizitat localul. Circiuma – plina de expati, usor explicabil prin preturile practicate, la nivelul unui local mediu din marile orase ale Europei.
Atmosfera: cam prea linistita, chelneri scrobiti dar atenti, practic (exceptindu-le micile greseli) printre cei mai buni din Bucuresti.
Preţurile: mari, printre cele mai mari de cind testez restaurante, nota a fost de 190 lei pentru doua persoane şi n-a fost vorba decît de un antreu, două feluri principale, un desert şi bere plus sucuri.
Mîncarea: deosebita, proaspata, nici un repros, portii suficiente.
INFO: Se poate plati cu card, se emit facturi, exista spatiu de nefumatori.
Reproşuri: mici, de genul apei minerale din care doar ti se toarna in pahar, iar sticla cumparata pleaca de la masa (daca ti-e sete trebuie sa faci semne sa ti se mai umple paharul).
Recomandare: inedita prin citeva produse preparate live si de tine insuti, pe piatra incinsa, mai degraba potrivita unei cine de aafceri sau romantice decit cu prietenii, circiuma Mica Elvetie v-ar putea şoca la preţuri daca sinteti obisnuiti cu tarife de 12-15-20 de lei pentru un fel. Aici totul e dublu sau chiar triplu. Ca experienţă culinară însă, e de mers.
Nota lui Roman: 8,90
Mica Elveţie, str. I.L.Caragiale (exact lîngă Parcul Icoanei şi lîngă Szekely Vendeglo sau Teatrul Bulandra), telefon: 210.41.77, http://www.micaelvetie.ro/
Recomandare: inedita prin citeva produse preparate live si de tine insuti, pe piatra incinsa, mai degraba potrivita unei cine de aafceri sau romantice decit cu prietenii, circiuma Mica Elvetie v-ar putea şoca la preţuri daca sinteti obisnuiti cu tarife de 12-15-20 de lei pentru un fel. Aici totul e dublu sau chiar triplu. Ca experienţă culinară însă, e de mers.
Nota lui Roman: 8,90
Mica Elveţie, str. I.L.Caragiale (exact lîngă Parcul Icoanei şi lîngă Szekely Vendeglo sau Teatrul Bulandra), telefon: 210.41.77, http://www.micaelvetie.ro/
UPDATE: ACEST LOCAL S-A MUTAT. AMĂNUNTE AICI.
Draguta ideea site-ului.
Am citit toate recenziile si imi place ca e scrs de oameni carora le place sa manace, nu de gastronomi. Mai degraba cum spuneti voi de gurmanzi.
Nu va urez bafta in continuare, ci Pofta buna!
12 October 2007 la ora 11:50