Cronică: PERSIA, restaurant persan (iranian)
18 March 2007
9 views
17 Comentarii
Grupul Gurmanzilor Bucureşteni a ajuns sîmbătă seară la PERSIA, restaurant cu specific persan (iranian), dar şi internaţional. Am fost 10 oameni de aceasta data. Localul se află exact lîngă staţia de metrou Timpuri Noi, din sectorul 3. Pe dinafară pare un fel de bombă de cartier, însă interiorul e peste prima impresie.
Mai citisem o cronică scrisă de Peter Imre despre acest local, în care îl lăuda. Am descoperit însă la final că nu e aşa, şi atunci daţi-mi voie să mă îndoiesc de veridicitatea criticilor de restaurante scrise de Imre pentru Ziarul Financiar. Se poate ca în cazul lui totul să fi funcţionat perfect, fiindcă e o persoană cunoscută. Atunci, pentru un local, acest lucru nu e ok, trebuie sa aibă aceleaşi servicii indiferent de numele sau gradul de notorietate pe care îl au clienţii. Corect, Peter?
1. Atmosferă.
Un portocaliu năucitor ne-a întîmpinat. Perdele, lumini, corpuri de iluminat. Interiorul este însă bogat, mesele bine întreţinute (în sensul de arajamente). 
Deranjantă a fost poziţionarea noastră lîngă nişte boxe imense cu muzică tare, fiind nevoiţi să cerem chelnerului să dea muzica mai încet. În alte localuri muzica e în surdină, fiindcă alţi patroni ştiu că tu vii să mănînci, nu să nu poţi comunica alături de prieteni. Baia este curată, dar e loc de mult mai bine (ar putea să se inspire de la restaurantele Bolivar sau Karishma, pînă acum cu adevărat singurele impecabile la acest aspect).
Ce nu mi-a plăcut:
- drumul spre baie mi-a fost blocat o dată de doi iranieni care făceau un schimb de bani pe culoarul spre baie si care nu s-au sinchisit să se dea la o parte, astfel că a trebuit să ocolesc cîţiva metri;
- un pahar era ciobit;
- toţi prietenii mei care au comandat bere au primit pahare, mie mi-au adus halbă (înţeleg aluzia, dar nici chiar aşa, nu mai aveau pahare?);
- eu şi Mircea am comandat acelaşi fel de mîncare, care conţinea şi orez, dar porţia a venit fără orez; n-am înţeles, am crezut că sîntem noi de vină (ştiţi cum e românul politicos, dă întîi vina pe el, după aia se gîndeşte că poate sînt alţii de vină), am comandat separat orez, însă ne-am recuperat banii la final, în urma protestelor.
Mai vreţi? E suficient pentru a înţelege de ce nota de la final e destul de mică. Culmea, în ciuda acestor neajunsuri, chelnerul, un tip tînăr, s-a purtat foarte ok, amabil şi serviabil.
2. Mîncare şi preţuri.
Un mic secret pentru inceput: eu mîncasem astă vară mîncare iraniană făcută ca la mama ei.
Dar să începem: orezul este o componentă de bază a bucătăriei iraniene, pe lîngă care carnea este total binevenită. Se mai adaugă la toate acestea linte, vinete, nuci, alte mirodenii sub formă de verdeţuri uscate, mirodenii acre şi cam asta e bucătăria iraniană.
Ce am comandat noi: eu mi-am luat Chelo Khoreshte Bademjan, 24 lei (orez, carne oaie, vinete, linte, ceapă, şofran, usturoi – poza din stînga e fără orez, v-am zis povestea lui). Poza mare de sus reprezintă Zereshk Polo ba Morgh, 24 de lei (orez, carne de pui, zeresc – nişte bobiţe roşii acre, ceapă, şofran, lămîie). Alte feluri comandate: Chelo Juje Kabab, 26 de lei (orez, piept de pui, roşii, ceapă, verdeaţă, şofran), Chelo Khoreshte Fesenjan (orez, pui, sos negru de nuci, ceapă, şofran, paste de rodii), Chelo Kabab Makhsus, 31 lei (porţie de două persoane – orez, grătar de vită, de oaie, roşii, ceapă, şofran). S-a comandat şi un produs de post, constînd din ciuperci sote, cartofi fierţi şi salată.
Acum revin la început: vă spuneam că eu mai consumasem mîncare iraniană. Ori ceea ce mîncasem eu astă-vară era ceva specific unei alte zone a Iranului, ori modul de a găti al bucătarului de la Persia e diferit. Dacă felurile sînt însă la fel, atunci mîncarea de acum mi s-a părut mai puţin spectaculoasă decît cea pe care am mîncat-o astă vară, în familia unui prieten iranian.
Desert: prăjitura tradiţională Solezard nu o mai aveau, aşa că am fost nevoiţi să comandăm clasicele clătite (6-7 lei). Baclava însă au avut şi am înţeles ca a fost ok. Preţ – 7 lei. S-a mai comandat şi cremă de zahăr ars (6 lei).
E loc de o mică laudă: lipia a fost la discreţie şi, pentru prima oară de cînd testăm cîrciumi, gratuită.
Nota finală a fost de 356 lei pentru 10 persoane.
3. Băuturi. 
Pe lîngă obişnuita bere tradiţională românească, Becks – 4,5 lei, am mai gustat din iaurtul cu mentă (Ayroz, 8,5 lei carafa de un kilogram, foarte răcoritor şi recomandat după masă).
CATALOG
- Atmosferă + locaţie: 7
- Servire: 8
- Gust mîncare: 8,5
- Preţuri: 7,5
NOTA FINALĂ: 7,75
SPECIAL: Puteţi fuma narghilea, există aşa ceva, cu arome de mere, portocale, piersici şi mentă.
CONCLUZIE: Mîncarea e mult mai bună decît serviciile oferite. Dacă aveţi pretenţii ridicate legate de cum trebuie să arate pe exterior un local, nu vă duceţi. Dacă suportaţi mai multe neajunsuri, vă puteţi duce. Studiaţi bine nota de plată la final, comparînd cu ceea ce aţi comandat. E loc de mult mai bine pentru acest local.
CONTACT: Strada Avalanşei nr.21 (intersecţia Timpuri Noi, gura de metrou Timpuri Noi), telefon 021-330.30.10, site: www.restaurantpersan.ro.
TESTATE PÎNĂ ACUM:
Louisenhof – restaurant german (13 ianuarie), nota 8,5
Don Taco – restaurant mexican (20 ianuarie), nota 9
Karishma – restaurant indian (27 ianuarie), nota 9
Mythos – restaurant grecesc (3 februarie), nota 6
Harbin – restaurant chinezesc (10 februarie), nota 8,5
Szekely Vendeglo – restaurant secuiesc (17 februarie), nota 8,5
Waterloo – restaurant belgian (24 februarie), nota 9
Bolivar – restaurant sud-american (3 martie), nota 8,87
Persia – restaurant iranian (17 martie), nota 7,75
Cristi Roman, PAPABUN
(No Ratings Yet)
Loading ...
)
Hai sa ma grabesc eu cu comentariul, deoarece sunt cam indignata de alegerea restaurantelor… Nu vreau sa dau cu parul, dar multe lasa de dorit rau de tot. Persia, prea incarcat interiorul, exteriorul prea ‘de cartier’, salata prea obosita, limonada prea acra si din lamai second-hand, cartofii necuratati bine… Si ar mai fi de spus despre pulpele de pui, din care cam toti au comandat. Cum bine a punctat Anda, nu se patrund bine(deci raman crude) si nu este elegant sa tragi de un ciolan de pui mai ales daca este in sos si mai ales daca esti la restaurant. Deci bucatarul trebuia sa gaseasca alta metoda, chiar daca traditional este halca de carne in sos si gata.
19 March 2007 la ora 08:31